Vă spun cu mâna pe inimă, nu am mai râs așa de bine la un articol de pe vremea când Vasile mai scria titluri la TNR și TNR nu ajunsese gunoiul care e acum. Deci oameni buni, frați români, iubiților, vagi amici, românii nu sunt serioși, da? Se duc întâi la interviu, […]

durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. În primul rând, mi se pare o desecrație a suferinței umane la moartea cuiva, asimilând moartea cuiva drag cu Au, să mor, a plecat Costel, îmi sângerează inima pe interioare. După […]

Se dă acest anunț de job, postat de un bucătar celebru prin românia, o dată pentru că a fost la ceva concurs tv și o dată pentru că a dat de gard unul din restaurantele bune din românia. Deci are nevoie de un om care să știe Photoshop, poate Lightroom, să știe Adobe […]

A apărut între timp bijuteria asta. (Mersi VanHers @ ArhiChat) Modelul ăsta e întâlnit peste tot când o gașcă de japițe 100% încearcă să explice niște aranjamente, manevre sau ciupeli. Așa reacționează paraziții când sunt deranjați. Se începe cu iubirea de dreptate și un articol de lege, apoi se mai mănâncă niște […]

Tocmai îmi povestește un amic vag despre o cunoștință care s-a dus la ski pe undeva prin Brasov, 6 zile 1800 de euro, demipensiune cu masă de aia tip un cremvurște, un ou și o jumătate de roșie storcită, plus condițiile clasice de pensiune românească, mândră, dar săracă. Să mor dacă înțeleg demența […]

Scris de Mirel Salut Cetin, am promis un text, acum multe luni in urma, daca poate fi publicat, n-ai decat. Disclaimer!,- in textul de mai jos, foarte probabil veți întâlni o serie de greșeli pe care mi le asum, dat fiind faptul ca nu am nici prea multa scoală, sunt plecat de 23 […]

Prima oară când îmi amintesc un cutremur a fost prin 1991, cred (mi-e lene să caut datele reale), eram la cinematograf, în Giulești, lângă liceu, chiulisem de la ore, era ceva film cu chineji zburători și, deodată, acoperișul cinematografului a făcut hâț în sus și a intrat lumina în sală. Evident, toată lumea […]

Iată cum tinerii și tinerii absolvenți nu se înghesuie la munci grele și prost plătite. Ce de căcat sunt tinerii, nu-i așa? Noi, pe vremea noastră, răsturnam munți cu umerașul, iar ei nimic. Doar că nu, nu e așa. Sunt oameni tineri, care au speranțe de la viață. Oameni care, surprinzător, sunt susținuți […]

Am găsit caricatura asta la o prietenă, pe facebook și mi s-a părut incredibilă. O adiere de bun simț, inteligență, lumi care nu mai există demult într-un Idiocracy wannabe zilnic. Pe vremea răposatului Ceaușescu, apărea, anual, un calendar cu rețete sub forma unei cărți tip bliblioteca pentru toți, din acelea mici. Cea mai […]

Sunt un om plin de calități. Sunt dulce, am diabet și îmi place cafeaua. Nu sunt genul troglodit cu prăjitorii, cafele din căcat de maimuță, fierberi la 98 de grade fix sau 18.5 atmosfere și alte chestii de astea. Mie îmi place cafeaua pentru că mă trezește dimineața din somn. Și pentru că […]

Am citit dimineață, ca tot omul, știrea despre copilul peste care a căzut o statuie, în holul primăriei capitalei și, evident, eram extrem de nervos, cum bă, să cadă statuia așa, peste copil, arză-v-ar focul cu arta voastră de căcat. După care am văzut filmulețul și am văzut cum statuia stătea bine mersi, […]

Ca principiu de funcționare, sunt pro uniforme, cel puțin până în clasa a 8 a. Dispare una din metodele stupide de individualizare pe baze mercantile, parada modei între pisicuțe de bani gata, fluturatul de țoale scumpe prin fața unor copii care nu au, probabil, bani, nici de o eșarfă. Desigur, pentru elevii săraci […]

Știu, unii vor întreba unde e cartea aia? Nu am editură unde să o public, nu cunosc pe nimeni. Aia e. Pe la jumătatea ciclului 2 de armată am fost făcut telefonist. Telefonistul e cel ce preia mesajul de incendiu, după care se aruncă în bocanci și prezante și duce mașina la incendiu. […]

Acestea au fost ultimele amintiri ale Alexandrei, publicate aici. Initial voiam sa ma opresc la cele de ieri, dar unii dintre voi au atâta ură în ei față de o femeie necunoscută, care, cel mai probabil, face un exercițiu stilistic, încât nu m-am putut abține să nu vă mai dau o…doză. Alexandra, mulțumesc […]

Una din cele mai urâte amintiri pe care le am în viață este de la o petrecere de lansare iPhone, parcă 4, de abia mi se nascuse primul copil, când, o domnișoară care, cred, lucra la Danone pe vremea aia, Andreea, Adriana Stan, Stancu, nu mai țin minte, vine la mine, așa, din […]