Am găsit caricatura asta la o prietenă, pe facebook și mi s-a părut incredibilă. O adiere de bun simț, inteligență, lumi care nu mai există demult într-un Idiocracy wannabe zilnic.

Pe vremea răposatului Ceaușescu, apărea, anual, un calendar cu rețete sub forma unei cărți tip bliblioteca pentru toți, din acelea mici. Cea mai mișto chestie din el era că acel calendar era plin cu caricaturi foarte, foarte mișto, haioase, cu umor de ăla bun, real, care te face să te simți smart pentru că l-ai înțeles. Regret enorm că nu m-am gândit vreodată să păstrez un număr, măcar, din el.

Prima oară când am conștientizat că umorul românesc se duce plii de suflet a fost prin 2009, la un eveniment de ăla de blogging, se numea Roblogfest. Nu am participat, aveam o piatră la rinichi, care ajunsese în vezică și, practic, din 3 în 3 minute mă duceam la baie să urinez. Dar am urmărit transmisia live, pe vremea aia încă eram naiv și credeam în chestii gen profesionalism, dezvoltare, viitorul industriei și altele, lucruri făcute praf de echipele Biz și compania, de-a lungul anilor.

Anyway. La eveniment a fost invitat, să se producă pe scenă, un băiat umorist al vremii, se numea Tibi Neuronu, un tip simpatic, de altfel. Și cum urmăream eu transmisia, începe Tibi al nostru, pe scenă, să zică un sketch umoristic despre cum s-a căcat el și s-a șters cu unghiile că nu avea hârtie, după care dădea cu unghiile pe pereți (înțelegeți, dădeam cu unghiile pe pereți, băi, dădeam cu unghiile pe pereți, HAIDEȚI BĂ, RÂDEȚI, CĂ E DE RÂS, UNGHII CU CĂCAT PE PEREȚI) Am simțit rușinea aia pe care o simți pentru altul, de îți vine să îți bagi capul între umeri și să îți ceri scuze în numele lui.

De atunci, peisajul umoristic s-a degradat enorm. Practic, nu mai există glume innuendo, nu mai există glume care sugerează chestii, nu mai există caricaturi. Există „umor” de standup BUHAHAHAHA PULA RÂDEȚI BĂ, AM ZIS PULA PE SCENĂ, CE NU ÎNȚELEGEȚI, E DE RÂS, E PULA! Există așa zise poante, poante grosiere, gen ȚI-AM ZIS FĂ CĂ TE FUT! PROASTO, E NUNTĂ, NU ÎNMORMÂNTARE, caricaturi străine adaptate la bancuri românești, dar care trebuie neapărat să conțină PULĂ, CĂCAT, PROASTĂ, altfel nu i se pare autorului suficient de umoristică.

Da, știu, analfabeții de la Vacanța Mare au avut o influența masivă și nefastă, dar Vacanța Mare s-a dus la gunoiul istoriei de mulți ani, iar umorul devine din ce în ce mai scabros, mai ininteligibil, mai grosolan și mai de mahala. Iar cea mai reușită chestie este Kind reminder, Dinamo. Sau Rapid, nu mai țin minte.