Sunt un om plin de calități. Sunt dulce, am diabet și îmi place cafeaua. Nu sunt genul troglodit cu prăjitorii, cafele din căcat de maimuță, fierberi la 98 de grade fix sau 18.5 atmosfere și alte chestii de astea. Mie îmi place cafeaua pentru că mă trezește dimineața din somn. Și pentru că torn 3 linguri de eritritol în ea, ca să fie dulce, pentru că detest gustul amar.
Gata, am scăpat de specialiștii puriști, până aici, putem trece la subiect.

Una din calitățile mele este că sunt leneș, prin urmare automatele de cafea cu capsule e veața mea. Am avut întâi un Tassimo, nu mi-a plăcut borșulețul ăla pe care îl numesc ei cafea, mi-am luat un Nespresso Krups, care face o cafea acceptabilă, doar că capsula aia are 5 grame de cafea, iese de un espresso mic și restul apă. Sau lapte, cum fac eu, că am intoleranță la lactoză și pun Dorna Zile Ușoare, cel mai bun lapte din românia.
Gata, de aici am scăpat și de puriștii cu laptele de țară, artesana și altele. Mergem mai departe.

La un moment dat, am cumpărat de pe emag niște capsule, credeam eu, de Nespresso, doar că le-am încurcat cu elan, așa că am luat, de fapt, o cutie de 16 de Dolce Gusto. Care dolce gusto sunt mai mari, fizic, decât nespresso, de vreo 5 ori, sunt niște palești mari, vs degetarele de la Nespresso. Așa că, la vreo câteva zile după ce le-a aruncat nevastă-mea, pentru că ocupau locul în bucătărie, am văzut în Carrefour un Dolce Gusto la ofertă și mi-am luat și unul de ăla. Plus câteva cutii de cafele și una de ceai Marrakesh, foarte bun ceai și ăla și gata, eram un om făcut.

Tot în ultimele săptămâni, am început să am probleme cu diabetul. Orice făceam, nu îmi mai scădea glicemia, neschimbând nimic în alimentație, folosind aceleași pastile, pana mea, mister. Hai la medic, am făcut niște analize, mergem la medic, ăsta se miră, nu înțelege nici el de ce, prezumă că e din cauză că mănânc eu pe ascuns, mă amenință cu insulină, de-astea de diabetici.

Vin eu cu draci de la medic și mă duc să îmi fac o cafea, că programarea a fost de dimineață, nemâncat, nebăut. Iau cutia de Dolce Gusto și mă uit pe ea, el fugitivo și îmi cad ochii pe compoziție…trăznet, 38 de grame de zahăr pe suta de grame de produs. Iau și ceaiul, cu mâini tremurânde, 96 de grame de zahăr pe suta de grame de produs. Eu consumam, pe zi, minim 2 cafele și minim un ceai de ăla, gen să o ardem sănătos, bem ceaiuri marocane.

Ok, știu, în concepția românească, eu sunt vinovat că nu am citit eticheta. Dar serios vorbind, câți dintre voi citesc ce e pe eticheta cafelei? Cine se așteaptă ca, de fapt, în loc de cafea, să bei jumătate zahăr? Bun, eu am diabet 2, nu a fost mare brânză, am renunțat la el și am revenit la aproape normal, dar dacă aveam diabet tip 1, muream ca proasta, neștiind că mor din cauza cafelei în care îmi pun eritritol, ca să nu consum zahăr. Efectiv mă ucideau băieții de la Nespresso și nu știam de ce mor. Oricum, probabil am avut daune ireparabile în organism de la zahărul lor, dar asta e, prost ești, ghinion pățești.

Anyway, mi-am luat, din nou, un Bialetti și beau cafea Illy. Da, am citit eticheta de la cafea, căutând să văd dacă are zahăr adăugat.