Scris de Ștefan
Și pentru că lucrurile sunt întotdeauna mai complexe decât par la prima vedere, hai să aducem în discuție și un fenomen pe care l-am observat și care are un impact semnificativ în toată povestea asta cu mâncarea în școli pentru copii.
Am spus într-un comentariu la postarea precedentă despre cum mai mult de jumătate din programul „Cornul și laptele” era distrus sau aruncat direct la gunoi în școlile dintr-o zonă în care laptele se bea în mod tradițional „direct de la țâța vacii”. Bani aruncați la gunoi. Aproape la propriu. Din fericire, programul este opțional, școlile care nu au nevoie de el nu sunt obligate să-l implementeze.
Dar să ne uităm și la altele. Mere în școli. Nu știu sigur dacă asta e denumirea oficială a programului, dar despre asta e vorba. Câte un măr pe zi, până la clasa a 8-a. O inițiativă împotriva căreia, dacă ai doi neuroni legați între ei, nu ai ce să comentezi. Hrană sănătoasă, fonduri europene. Habar n-am ce se întâmplă cu merele prin școlile din orașele mai mărișoare. Ce am văzut eu, prin școli din orașe mici (unele cu greu pot fi numite orașe) și sate, este că merele sunt niște proiectile excelente. Între 30% și 60% sunt folosite astfel. Ca o observație, prin cele mai nenorocite coclauri ale mândrei țări, copiii chiar mănâncă merele alea, procentul de 30% proiectile acolo l-am văzut, restul le mâncau.
Alt caz. Școală rurală. Sat populat de minoritate etnică. Între 80% și 90% beneficiari de ajutor social. Acum câțiva ani. Program de „Masă în școală”. Combinație de factori care nu permiteau mâncare gătită (lipsă spații adecvate, furnizorii locali nu au fost interesați, cei interesați erau prea departe). S-a ales varianta unor sandvișuri cât de cât mai sănătoase: carne de pasăre, în diferite forme (grătar, șuncă, șnițel etc.), brânzeturi (cașcaval, telemea, cremă de brânză etc.) și legume proaspete (roșii, ardei, castraveți, morcovi). Cu mici excepții în perioada de iarnă când, probabil pentru controlul costurilor, legumele proaspete mai erau înlocuite de murături (gogoșari, castraveți). Fără sosuri gen maioneză sau ketchup.
Din 10 sandvișuri, 7-8 erau mâncate la școală. „Bogații” satului, cei care nu erau pe ajutor social sau care aveau membri ai familiei plecați în străinătate la muncă, nu mâncau pentru că era sub demnitatea lor să primească „pomană”. Își donau porția celor mai săraci dintre ei, copii proveniți din familii compuse din un singur adult și 3-4-5 minori. Sandvișurile alea hrăneau uneori o familie întreagă… În fine, nu asta era ideea, dar am vrut să menționez și aspectul ăsta, că uneori găsești omenie acolo unde nu aștepți asta, acolo unde supraviețuirea este mai apropiată de regulile naturii decât de regulile societății.
Să revenim. Știți ce vedeam pe lângă școală, pe jos, după ce copiii își mâncau sandvișurile? Da, și ambalajele, evident că și asta. Legumele! Asta vedeam, alese cu grijă, scoase din sandviș și aruncate pe jos.
Și ajungem la povestea din articolul precedent. Masă caldă, mâncare gătită. Altă școală, dar tot rural, mai puțini pe ajutor social, dar suficienți sub pragul de viață demnă. Mâncarea e ok. Da, nu e uneori nici măcar la nivel de mâncare de praznic ci, mai degrabă, fast-food din autogară. E prea scumpă pentru ce oferă, dar copiii nu știu cât costă. Pentru mulți dintre ei e mai bună decât ce mănâncă acasă. Ăia sunt cei care cred că o și mănâncă. În general, în medie, cam jumătate din mâncarea aia ajunge în burta copiilor. Nu, nu le-o fură nimeni. Pur și simplu nu o mănâncă.
Și o să vă spun și de ce nu este consumată mâncarea dedicată copiilor în școli. Pentru că m-a intrigat în primă instanță. Cum să nu vrei să mănânci o mâncare caldă, decentă, suficient de gustoasă? Să ne înțelegem, nu sunt lături, cum spunea cineva la postarea precedentă. Da, la pastele alea, prezentarea lăsa rău de dorit. Dublarea cantității de sos și amestecarea lui cu pastele ar fi reprezentat un salt logaritmic în aspect și gust. Eu le-am gustat în prezentarea aia: nu m-au dat pe spate dar, pentru că îmi era moderat foame, am simțit nevoia după prima gură să mănânc în continuare. Și am mâncat până am terminat porția.
Simt nevoia să repet, că s-ar putea să apară vajnicii războinici care să-mi dea bocanci virtuali în gură că „mănânc mâncarea copiilor”: cam jumătate din porții sunt mâncate de copii. O parte mică din ce rămâne ajunge în burțile profesorilor (în general cei care vin din alte localități) sau a personalului administrativ. Restul ajunge la câinii și pisicile comunitare sau direct la gunoi.
Bun, hai că m-am învârtit destul în jurul cozii. Copiii nu mănâncă ce li se oferă la școală pentru că preferă junk-food. Cred că jumătate din gunoiul strâns de la școală este reprezentat de ambalajele de la pungi de chipsuri și toate variantele posibile de snacks, croasante (nu, alea nu sunt croissants), biscuiți cu cremă, ciocolate, doze și bidonașe de suc și energizant și toate mizeriile făcute din 99% zahăr, pe care nici nu știu la ce să le încadrez (brățări din bombonele, tuburi cu zahăr colorat, you name it). Da, chiar și copiii despre care știi că provin din familii care nu o duc strălucit cu banii, chiar și ei găsesc suficiente resurse să-și cumpere.
Ce încerc să spun este că problema este mai adâncă și mai complexă. Mâncarea oferită copiilor în școli este doar un plasture pus pe o rană prea adâncă. O metodă de a se spăla pe mâini niște factori de decizie, de a bifa niște puncte într-un program, de a sifona niște bani către viermușii care mișună pe la baza bugetului (problema e că sunt mulți, chiar dacă individual sumele sunt mici). Am dat mâncare la copii, hai să ne batem pe umeri și să ne felicităm reciproc. După care nu se mai uită nimeni în urmă să vadă ce se întâmplă efectiv la firul ierbii, cât succes are programul, ce impact real are și câte din obiectivele urmărite inițial au fost atinse.
Fi-miu aduce acasă cutiile cu lapte SIM primite la școală ….dacă rămâne lapte în plus, îl cere și pe ăla ..vine și cu 3-4 cutii odată ( sa duc și la părinți să bea ). Ce să facem, familie amărâtă, îl punem la fiert pe tot, cu fidea, cu tăieței..încropim de o masă .
Disclaimer: o parte din acest mesaj este absolut adevărată .
Erată: hai ca recunosc minciuna..îl fierbem cu orez, nu cu fidea .
Cât am fost prin zona aia nu am cumpărat niciodată lapte. Nu-l consum decât în cafea, am o intoleranță medie la lactoză. Dar oricum, nu am cumpărat NICIODATĂ lapte. 🙂
Într-o măsură mai largă ce zici tu se aplică la orice program implementat în țară nu doar la mâncarea copiilor. Programele astea nu le face nimeni din dorința de mai bine, sunt proiecte la nivel european în general impuse în diferite jaloane unde se condiționează bani de atingerea punctelor.
Așa că da, se aplică la heirup cu firmele de casă ale baronilor locali, să marcăm în dosar că e făcut, să vină finanțările nerambursabile.
Studii ulterioare despre eficiență, impact sau altceva cine să le mai facă. Loazele incompetente, curvele și amantele care populează agențiile și organele de control ale statului? Verii, nepoții și unchii care trebuie să populeze organigramele să mănânce și gura lor un corn cu lapte?
Am lucrat intr-un proiect cu o tema diferita in mai multe comunitati din judetul Bacau, o parte din activitati se intamplau in relatie cu scoli gimnaziale, profesori/diriginti si asistenti sociali/consilieri scolari. Desi proiectul era despre altceva, am aflat direct de la oameni (parinti, profesori si unii scolari) ceva ce nu imi imaginasem pana atunci: unii copii veneau la scoala mai ales pentru ca primeau mancare (nu stiu sigur ce forma avea atunci, intre anii 2017-2019). Erau destul de saraci incat motivatia principala pentru venitul zilnic la scoala era mancarea primita acolo. Deci, intr-un fel sau altul, mancarea asta a ajutat. Da, nu rezolva niste probleme sistemice, dar a contat pentru multi copii.
“Laptele direct de la tata vacii?” Dar cate din familiile foarte sarace au vaci?
Dar eu nu contest faptul că pentru unii copii mâncarea de la școală face diferența. Ceea ce încerc eu să aduc în discuție este faptul că, deși programele astea sunt implementate de cele mai multe ori în zone defavorizate, o mare parte din produse ajung la gunoi pentru că nu sunt mâncate de beneficiari, care preferă o pungă cu chips și o doză de suc. Și abia asta mie mi se pare mai înfiorător decât că a furat X-uleasca niște bani publici umflând prețul, pentru că arată o problemă mai adâncă, la nivel de societate.
Și nu văd discuția asta în spațiul public pe nicăieri. Dacă nu eram în sistem, n-aș fi avut de unde să știu ce se întâmplă.
“Lapte de la țâța vacii” – în zona despre care vorbesc erau foarte puțini care nu aveau măcar o vacă. Pur și simplu ăsta era specificul locului. O societate care trăia foarte tradițional, agricultură de subzistență.
Cand eram tanar, nu prea exista mancare de tip fast food in jurul meu, lanturile de abia intrau in Romania si nu erau foarte multe francize sau restaurante de acest tip, cel putin in provincie.
Student fiind, am mancat foarte mult la cantina facultatii, si mancarea era EXCELENTA, probabil ca si daca mi s-ar fi oferit un BigMac sau un Double Whopper, le-as fi refuzat.
Legat de prezentarea mancarii, in cantina era pe tip autoservire, “impinge tava”.
Din cate am inteles, asa este si in Vest, deci probabil ca ar ajuta amenajarea unei mici cafeterii, unde micutii sa se deplaseze cu tava si sa arate ce isi doresc din mancaruri, evident, in conditiile in care ar exista posibilitatea unui meniu rudimentar, nu cum e acum, “take it or leave it”.
era o cantina in regie, prin zona texasului, gizas fucking christ ce bine mancam
Serios ? spune-mi ca nu locuiesti in Romanistan ! Sunt sute de scoli in care scoala cade efectiv pe ei, fara canalizare, wc-ul e inca in curte, la care copiii vin de la multi kilometrii prin nororoaie, si tu vobesti de mici cantine ( echivalentul americanei cafeterii) ? in ce bula traiesti ?
Biroul Accidente Usoare Bucuresti (cand era pe langa Parcul Carol).
Un nene plangea de-i sarea camasa de pe el.
– Ce ai, nene? (l-am intrebat).
– M-au nenorocit!
– Cine???
– Soferii de la firma! Am o firma care livreaza laptele si cornul in cateva scoli din Calarasi. De dimineata au plecat pe autostrada sa faca livrarea si au inceput sa faca glume intre ei pana si-au pocnit masinile! Acum nu mai am cu ce livra si trebuie sa repar si masinile…
Domne, americanii au cantinele alea de care se pomeneste mai sus, unde pruncii isi aleg ce vor din variante gatite, unde stau civilizat la o masa (nu in banci sau pe holuri) si tot is umflati si baga in ei junkuri. Deci, problema nu e la copkiii nostri, problema e la om 🙂
am mai zis pe aici, baiatul meu a facut clasele 0-4 la o scoala privata.
Parinti cu ceva bani, evident, nu foarte bogati (ca aia se inghesuiau la scolile cu renume si gratuite), dar nici saraci, asta e clar.
Aveau cornul si laptele copiii, dar nimeni nu il manca. Laptele era un pericol, cei din scoala nici nu il mai distribuiau. Iar painea, cum zice si autorul, devenea proiectil, ca oricum era tare.
Cu o exceptie: ficior avea paine separata, cica dietetica, caci era in evidente cu diabet. El nu o manca, ca avea oricum prea multi carbohidrati, dar o impartea cu randul la colegii lui, cica era proaspata si buna.
Merele in schimb erau ceva local, alea se cam mancau.