Acesta e mesajul pe care i l-am dat fetei mele, după ce au pierdut finala Ligii Campionilor la junioare, de la Budapesta.
În general, nu scriu despre viața copiilor mei, pentru că am interzis, nu am voie să le citez conturile de social media, să vorbesc, să le pun poze, pentru că mi-e frică, mai ales acum, când sunt mai mari decât mine.
Dar azi nu o să mă abțin, cu toate riscurile, pentru că echipa fetei mele, CSM București, a jucat finala EHF Champions League la junioare și a pierdut, după o luptă de mi-a stat pulsul, cu repriză de prelungire în care am plecat în bucătărie și am tocat pătrunjel, pentru că nu am mai rezistat.
Inițial voiam să scriu despre jurnaliștii care, la interviul de ieri cu senioarele CSM, care au pierdut, sau, în fine, unii dintre jurnaliști, erau ocupați să etaleze școala de presă a lui Ovidiu Ioanițoaia, scormonind după gunoi, în loc să discute despre sport, despre ce s-a întâmplat pe teren, despre viitorul jucătoarelor, despre viitorul echipei.
Știți ce mi-a schimbat ideea și m-a făcut să scriu doar rândurile de față?
Antrenorul fetei mele, Alex Moise, de la CSM București.
Era repriza a doua. O luptă epuizantă, multe goluri luate, un joc foarte fizic, unguroaicele se apărau de zici că apărau Transilvania, om la om, umăr la umăr, uneori chiar violent. Time out cerut de antrenor și mă așteptam să țipe la ele, să le zică ceva de rău.
Doar că nu. Le-a zis ceva despre tactica de joc, le-a îmbărbătat și le-a zis, în timp ce le trimitea pe teren, BUCURAȚI-VĂ DE HANDBAL! Mie, ca spectator, mi-a schimbat, pur și simplu optica prin care priveam partida și m-a făcut să mă bucur altfel de joc, de faptul că acolo, undeva, era și copilul meu, prin tribune, brambura și băiatul meu, eram toți fericiți, sănătoși și ne bucuram de un joc.
Da, domnule Moise, ne-am bucurat de handbal. Mulțumim că ne-ați dus acolo.
În rest, o să mai auziți de Maria Antonescu, Maria Petrache, Maria Sprâncenatu, Alexia Chiru, Raisa Stanciu, Mara Iliescu, Bianca Zabuliche sau Aisha Ametcea.
Ne vedem la anul, mai puternici!
Viata de tata de sportiv talentat si performant nu e deloc usoara. Dar asta e esenta, enjoy the game. Bravo lor, trofeele se uita, prietenia si lupta impreuna, nu. Felicitari !
Cred că ai mâncat o virgulă. “Viața de tată, de sportiv talentat și performant…”. Nu-i frumos să ignorăm pozele de la sală.
La finala europeana in orice sport de echipa este o foarte mare perfomanta in sine.Ca pierzi sau castigi depinde si de noroc, dar drumul pana acolo clar arata ca ai meritat sa joci acea finala.Mult succes pe mai departe!
Congrats Aisha!
E cea mai emotionanta postare a ta de cand sunt zilnic pe site-ul asta (undeva 2007-2008). Felicitari din suflet! Hai Romania!
În liceu aveam o colega de clasa handbalista. Adusa de la Hunedoara la Oltchim. Era cât mine de mare si era plina de vânătăi in genunchi si coate. Daca îți f…a o palma, te lasă lat. Noroc ca avea o mișcare circulara a bratului si puteai eschiva.
Sper ca handbalistele din ziua de astăzi au protecții mai bune…
Felicitări si primaria/ministerul sa sară cu banu’!
Felicitări ! Iti place sau nu, ca sportiva la nivelul acesta este persoana publica, și va mai fi în atenția presei sportive. Probabil are deja și un fanbase. Apreciem un articol scris din suflet. You really chopped up the opponent 🙂
Felicitări! Succes pe mai departe!
Felicitări!
Felicitări! E o mare realizare!
felicitari Aishei si familiei care o sustine!
Bravo lor! Felicitări antrenorului din sală!
Și felicitări și ție că nu ai fost antrenor de pe canapea, ci doar tată.
Felicitări și mult succes în continuare!
Felicitari Aisha, la 14-15 ani cat aveti, asta este de-abia inceputul, iar daca inceputul a venit deja cu o medalie de argint la nivel European… cerul este limita de aici mai departe, daca handball-ul este drumul pe care va doriti sa continuati !
Oricum, mai bine Romance, cu medalie de argint si cu Ardealul de partea voastra, decat Unguroaice cu aur da’ fara Ardeal !
merge spre 17, serif stelar:))
Bine că te-ai dus la sală, căci altfel nu mai puteai intra pe ușă… de inima ta care s-a umflat de admirație și mândrie!
Trăiește momentul ăsta! Este și victoria ta!
Felicitări și la cât mai multe finale!
Victoria unguroaicelor a fost la limita, erau și acasă…
Junioarele s-au descurcat oricum mai onorabil decat senioarele, nu?
nu prea e comparabil o lupta de profesioniste in fata a 20000 de oameni cu jocul adolescentelor noastre:) locul 3 e f bun, mai ales ca e o echipa din care jumatate stiu ca pleaca, e ultimul lor meci
Și locul 3 e bun, și locul 2 e bun:))
Felicit micile campioane pentru efortul depus și antrenorul pentru viziune și pentru cuvintele frumoase!
Handbalul e un sport dur, mă doare pe mine când văd unele faulturi. E o performanță deosebită. Cinste lor, cinste lor părinților!
Felicitari!
Felicitari fetelor si echipei din spate!
Felicitari!
Felicitări și mult succes in continuare!
FELICITARI!
Brvo
Felicitari! Mult succes in continuare! Bucuria jocului e foarte importanta, mai ales in anii de formare.
Felicitari si tot asa!
Felicitări!
Bravo, felicitări copilei şi părinţilor, amândurora. Bravos pentru absolut totul ce implică performanţa. Bravos pentru suportul vostru ferm şi pentru voinţa şi puterea de implicare a Aishei.
Aisha, ţine-te tare, luptă, succesul este foarte aproape. Trebuie doar să crezi în tine şi apoi doar să-ţi duci viselel la îndeplinire. Felicitări !!!
Felicitari! Maria Sprâncenatu este nepoata prietenei mele. Sunt niște fete minunate care joaca superb!
the best of the best of the best. sunt FAN!
Bravo fetelor!
Felicitari, Cetin, ca ai crescut copilul in spiritul asta sportiv.
Felicitări ! Mult succes în continuare
Hehe, tin minte cand facem si eu fotbal la Antilopa cat de emotiv eram. Ii ziceam tatalui sa nu vina la meciuri ca ma pierdeam cu totul. Evident ca o facea, dar pe ascuns.
Abia acum cand am si eu junioarea mea inteleg bucuria unui parinte si cat de mult conta pentru tatal meu sa ma vada la meciuri, iar eu ii interziceam asta dintr-o prostie. Ma bucur ca nu m-a ascultat 🙂
Acum a venit randul me. Fi-mea s-a apucat de dansuri de cateva luni si, recent, a fost un concurs de dans intre grupele de gradinita din sectorul 3. Au luat locul 2 si bineinteles ca am tipat cat am putut de tare, e un sentiment incredibil.
Si nu vreau sa ma gandesc ce o sa fie daca o sa faca vreun sport si o sa fie in aceeasi situatie.
Revenind la subiect, felicitari Aisha si abia asteptam sa o vedem la senioare. Aa, si sa nu credeti ca este usoara pozitia de portar la handbal. In liceu, ma mai jucam si eu cu fetele handbal (deh, ca sa impresionez) si intram in poarta ca na. Eh, cand imi luam cate o minge in fata, nu era deloc bine. Acum ganditi-va cum e sa iti iei o minge in fata de la profesionisti, ca fata. Daca mai ai si un antrenor ca Tadici care sa te epuizeze mental la fiecare timeout (asta apropo de remarcile lui Cetin)
Din fericire s-a schimbat regulamentul și aruncarea mingii spre capul portarului se sancționează cu eliminare de două minute.
Nu se mai aruncă în dușmănie spre cap.
Bravos, congrats!
Nu am cuvinte, sunt atât de bucuros să văd astfel de împliniri. Felicitări, mă înclin!
Felicitari!
Felicitari!
Salut,BIG KAHUNA o mica amintire.www.ebucataria.ro/p-r-m-pentru-aisha-196