Cărăm, după noi, zi de zi, bagajul traumelor lăsate de părinții noștri. Fie că le conștientizăm sau nu. Bine, în ultimii ani, unul din lucrurile bune petrecute pe social media, odată cu înțelegerea neurodivergențelor, a fost că oamenii au început să înțeleagă că unele din lucrurile pe care le fac, simt, acțiunile asupra lor sau a celor din jur, sunt cauzate de traume, de abuzuri în formă continuată, de minim 18 de teroare sub varii forme.
În primul rând, fiți mândri, sunteți trauma survivors, dacă ați ajuns până aici și dacă vă interesați despre ce se întâmplă cu voi, despre cum puteți fi mai buni, mai ales pentru cei din jurul vostru, pentru copiii voștri, pentru femeia voastră.
Second, chiar dacă vă e greu să vă gestionați traumele, chiar dacă sunteți la început și abia ați realizat că sunteți așa din cauză că ați avut o mamă abuzivă, victimizantă, care și-a transferat vinile și păcatele asupra voastră, voi sunteți de vină pentru că a făcut aia, și aia sau pentru că ați fost bătuți și uite ce bine ați ieșit, trebuie să faceți ceva.
Trebuie să învățați să treceți peste traume în relația cu oamenii dragi. Simțiți că sunteți poate agresivi, brutali, nu aveți răbdare. Învățați să aveți. Învățați să fiți varianta voastră bună, când sunteți alături de ai voștri.
NU UITAȚI. În majoritatea cazurilor nu suntem răi, agresivi sau brutali cu străinii sau cu oamenii care merită, pe stradă sau la job. Ci suntem cu cei care ne iubesc atât de mult, încât pot trece peste asta și să ne iubească în continuare.
Și să ne informăm doar din surse oficiale
Platitudini si bullshit. Reconsilierea adevarata nu poate veni decat dupa admiterea greselilor in primu rand, ceea ce pentru bumarimea romaneasca e deja mission impossible in special cand e vorba de vreun fel in care doamne feri si-ar fi abuzat sau sabotat ei vreodata copii. Las pe altii care au incercat sa-si confrunte vreun parinte mai tarziu in viata sa-mi dea dreptate sau nu, n-am chef sa scriu blog post personal pe tema asta.
Iar apoi vine partea a doua, actiuni concrete pentru repararea greseliilor din trecut si a cascadei de consecinte negative pe care plodul le cara de pe urma acestora. Fiindca moralitatea asta crestina conform careia orice greseala admisa e si iertata nu functioneaza in realitate decat pt cei mai cei de credinciosi. Deja un prim pas teoretic care ar fi sa mearga parintele in cauza la psiholog sa faca putina introspectie e cea mai tare comedie in romanica.
Ce povestesti tu acolo arhi sunt basme. Fara ce-am mentionat eu mai sus intai, nu o sa fiti cea mai buna varianta alaturi de ai vostri ci un proces pe care lumea civilizata il numeste appeasement si pe termen lung self-erasure.
Nu prea merge sa “treci peste”. Detest cand aud chestia asta, sa “treci peste”, eu nu am de gand sa trec peste. Am invatat ceea ce era de invatat si cercul vicios al abuzirilor s-a oprit la mine. Asta nu il face pe taica-meu mai putin animal, ura si dispretul vor exista pana in ziua in care inchid ochii.