Patrick Andre de Hillerin mi-a fost, fără să exagerez, la un moment dat, cel mai bun prieten din lume. Ne-am întâlnit dintr-o întâmplare complet aiurea, am făcut click amândoi și am rămas așa, el povestindu-mi de zeci de ori întâmplări de la înființarea revistei Cațavencu și dedesubturi din viața fiecăruia din ciocoiașii ăia mici (pe care, de altfel, de aia nici nu îi sufăr, pentru că știu ce gușteri famelici erau și ce le putea pielea înainte de a descărna de bani pe diverși sorinimarini), iar eu povestind viața scrântită pe care o aveam. El fantastic de cult, cu propensiune spre bere, eu fantastic de gras, cu propensiune spre grătare.
Am făcut împreună happyfish, am făcut împreună Anonimul, am scris amândoi zeci de scenarii pentru clipuri și reclame, am fumat metri de iarbă înainte de a intra în emisie la radio, închiși în Dacia mea Nova, pe care o lipeam cu scotch pe la uși, să nu pierdem fumul, am mâncat kile de cârnați de Pleșcoi de la magazinul de lânga Happyfish, am băut împreună tot Dr. Pepperul din lume, am bârfit pe toată lumea, am râs de toată lumea.
Ne-am despărțit, stupid, pentru că, după ce s-a terminat perioada cu Băsescu, pe care îl uram amândoi, el a continuat pe altă direcție politică, la care eu nu puteam achiesa. Nu ne-am certat, pur și simplu timpul a trecut, nu am mai vorbit și așa s-a dus un an, doi, 15, ce mai contează, suntem nemuritori, nu?
Ca să aflu azi că dragul de Patrick, Dulcele de Patrick, Blândul PAH, nobilul francez Patrick nu mai este.
Viața este complet futută și ne dăm seama de asta prea târziu. Realizăm că am stat de oameni dragi, din motive aberant de stupide, de abia când acei oameni nu mai sunt.
Nu ți-am mai dat acel semn, Patrick…
As vrea sa cred ca glumesti dar stiu ca nu glumesti cu dastea
Odihneasca se in pace !
Of, ce rău îmi pare….
“am fumat metri de iarbă înainte de a intra în emisie la radio, închiși în Dacia mea Nova, pe care o lipeam cu scotch pe la uși, să nu pierdem fumul”
asta e de patreon!
Încă verde la minte și la cuc, mă întreb totuși, dacă cel ce va continua blogul va scrie ceva și despre mine când va fi să fie…
R.I.P.,mare păcat.
condoleante.
un prieten e un prieten, chiar si dupa 100 de ani.
a fost mare, in zeci de feluri.
1,90 de detoate
Mie mi a placut mereu cum scria, avea umor, avea cultura si era evident ca e un om inteligent. L am descoperit in vremea lui basescu si de atunci mereu cand am dat de articolele lui nu am zis niciodata “asta pupa’n cwr pe …..”. underrated ca jurnalist intr o lume de lepre.
Sa i fie iertate pacatele ! RIP
O scriitură altfel, încă de pe vremea Catavencu.
Nici eu nu am rezonat in ultima vreme cu preferințele lui politice dar l-am citit întotdeauna cu curiozitate.
O postare cel puțin interesanta:
www.facebook.com/100066954273347/posts/1404327235142406/?mibextid=rS40aB7S9Ucbxw6v
RIP
Condoleante. Spunea Cristi “Si, dupa o vreme, incepe sa se intample al dracului de des.” Dar 40/50 ani e prea devreme, mult prea devreme.
Il citeam constant din pandemie desi nu eram de acord cu o parte dintre parerile lui, dar consider ca trebuie sa mai ai contact si cu oameni care nu-s pe felia ta ca altfel ajungi ca CTP.
RIP, oricum ar fi fost omul chiar era mult peste media jurnalistilor din ultimii 35 de ani.
Iar concluzia e foarte adevarata, dar daca tu nu “practice what you preach”, degeaba.
Ps: nu stiu daca ai vazut ce mizerie de text a scris piticigratis la adresa lui. Nu sunt adeptul lui “despre mortii numai de bine”, dar unii tin ranchiuna pana mor. Mai trebuie sa si iertam.
piticigratis e un gunoi. nu citesc, nu ma intereseaza genul ala de om
El a scris “Opriti-l, opriti-l, opriti-l!”, nu?
L-am citit mult intr-un timp, avea si minte si suflet…
Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească!
Prefer să mi-l amintesc când dădea bere la Anita pentru rimele la Platon și Aristotel!
Și cu papucii prin deșert.
Dumnezeu sa il primeasca in lumina, a fost un mare OM, pe langa ziarist, intelectual, om de cultura si om de viata…an de an se duc cei buni si noi ramanem cu nimic…
am trecut prin situatie similara… planificat o bere cu un fost coleg de liceu si nu ne-am vazut desi eram la maxim 100 m unul de altul. a doua zi nu mai era si am baut berea aia singur
cer senin, Crivasic, pe oriunde ai fi
Geniala caricatura aia! Doar după ea i-am reținut numele, deși nu l-am citit niciodată, sau l-am citit, dar nu m-am uitat la cine a semnat articolul.
Când am văzut-o, eram la facultate și citeam ziarele România Mare(Alcibiade) și Cațavencu doar pentru umor. Luna următoare, cică sa ne întâlnim la 25 de ani de la terminarea ei.
Foarte frumos au scris colegii lui și Arhi despre el și, din câte înțeleg, merita citit. Eu am școala lui Alcibiade (aka Vadim) și nu am crezut ca se poate apropia cineva vreodată de scriitura lui. “Dampavel”, după ce a luat tone de muie de la Alcibiade este un epigon.
Acum sa vad ce a scris Patrick…
Se apropie de alcibideu, cum sa nu – Sososaca.
E plin internetul de “a murit fiindcă s-a vaccinat, v-am spus io…”. De lăzile de băutură, de țigări, de tonele în plus, de diabet și de hipertensiune… nimic! Parcă vorbim acolo de patrimoniul cultural român.
În fine, să iei liftul la 52, este extrem de trist, Dumnezeu să-l ierte! (Mai ales că tocmai m-am intersectat cu baba de 78 care în fiecare dimineață merge prin parc pe fast-forward și adună din mers gunoaiele lăsate de generațiile mai tinere și hindușii nou parașutați.)