Mă gândeam, legat de tema asta, a faptului că mor oameni tineri (acum, și tinerețea asta are o oarecare marjă de eroare, depinde vârsta la care evaluezi tinerețea, eu țin minte când eram prin generală și părinții unei colege discutau ceva despre bani și despre cum o să strângă în timp să facă nustiuce și eu mă gândeam bro, sunteți cu un picior în groapă, ce vă trebuie să strângeți).
Bine, opinia mea este că unul din cei mai mari factori de stress, pentru oamenii din jur, unul din factorii de care aproape nimeni nu își dă seama și, dacă li se atrage atenția, toți sunt cu Dar nu e adevărat, ptr mine e nimic, eu doar mă distrez etc, sunt rețelele sociale. Existența lor depinde în mod direct de cât de prinși sunt userii și userii sunt prinși, all the time, de certuri, scandal, moarte, accidente, uite ce a făcut ăla în trafic, ce nenorocit, uite ce am făcut când am prins-o pe nevastă-mea că mă înșală, uite ce nasoi sunt ăștia, uite niște unii care se bat pe stradă, uite un asasinat, uite uite uite. Oamenii doar la așa ceva se uită, exclusiv, au fost învățați să își caute dopamina în asta, deschid facebook căutând prima chestie care să îi enerveze și nici măcar nu mai realizează că se enervează, ei au impresia că aia e relaxarea, mamă ce i-a tras-o ăluia, bine i-a făcut fmm.
Dar, de fapt, de altceva voiam să vorbesc.
Am realizat, în viață, că deși societatea îți lasă impresia că tot timpul ești obligat să faci chestii, de fapt nu ești obligat să faci nimic din ceea ce nu dorești. Nu ești obligat să faci copii pentru că zice mă-ta că simte nevoia de nepoți, nu ești obligat să sari în cap pentru că îți spun prietenii, nu ești obligat să îți cumperi casă doar pentru că așa simt românii că ești mega realizat, nimic nu ești obligat să faci dacă nu dorești.
Iar pentru mine, cea mai importantă realizare, în relația cu oamenii, a fost că nu sunt obligat să discut ceva cu tine, dacă nu doresc. Nu îmi place subiectul, efectiv zic că nu doresc să mai discut despre asta și să închei discuția. Simplu. Fără nervi, fără căutare de argumente, fără să explic cuiva de ce nu vreau sau ce simt sau știu eu ce. Nu vreau să discut despre asta. Propoziția magică. Și acest lucru se poate întinde la orice poate fi considerat obligație. Nu vreau să vin cu tine în cutare loc doar pentru că îți place ție. Ți-am zis că vin la nuntă și azi nu mai am chef? Nu vin. Îți dau mesaj că nu mai pot ajunge, succes în viață. Aveam planuri făcute pentru azi cu tine dar simt că nu mai am chef de ele? Bună, nu mai pot ajunge azi, sorry. Ești băiat mare, te descurci și fără mine. NIMENI NU E OBLIGAT SĂ FACĂ LUCRURI PE CARE NU VREA SĂ LE FACĂ.
Aveți și voi observații de genul?
Tot asa si pesedeul…
La inceput a fost facebook, navigam ca boul non stop, pana a inceput sa imi arate clipuri cu violente , asa ca din 2021 nu il mai am.
Cand a inceput razboiul din Ucraina, mi-am facut cont de Telegram ca sa vad cele mai recente informatii, in fiecare dimineata, da, la trezire, deschideam telegramul sa vad morti, explozii etc. Mental eram cu moralul la pamant, pentru ca stau si la granita si tot ce vedeam eram cum Ucraina pierde si Rusia castiga. Am hotarat sa il sterg definitv atunci cand starea de cacat creata ma facea sa neglijez ce am cel mai de pret…familia.
Apoi au venit alegerile , cu C.G., cu scandaluri la munca cine e mai bun, venind nervos ca “uite ce lume proasta”.
Azi e septembrie 2026, nu discut absolut deloc politica si geopolitica la munca si cand ajung acasa , primul lucru e sa imi las telefonul si sa stau cu copilul meu.
nu stiu cum am postat de 2 ori…
La inceput a fost facebook, navigam ca boul non stop, pana a inceput sa imi arate clipuri cu violente , asa ca din 2021 nu il mai am.
Cand a inceput razboiul din Ucraina, mi-am facut cont de Telegram ca sa vad cele mai recente informatii, in fiecare dimineata, da, la trezire, deschideam telegramul sa vad morti, explozii etc. Mental eram cu moralul la pamant, pentru ca stau si la granita si tot ce vedeam eram cum Ucraina pierde si Rusia castiga. Am hotarat sa il sterg definitv atunci cand starea de cacat creata ma facea sa neglijez ce am cel mai de pret…familia.
Apoi au venit alegerile , cu C.G., cu scandaluri la munca cine e mai bun, venind nervos ca “uite ce lume proasta”.
Azi e septembrie 2026, nu discut absolut deloc politica si geopolitica la munca si cand ajung acasa , primul lucru e sa imi las telefonul si sa stau cu copilul meu.
Eu cred ca stiu de ce NU se intampla chestiile astea, si anume din doua motive, inlantuite.
In primul rand, pentru ca fiecare dintre noi avem nevoie de validare, e ceva organic, natural, aproape fiziologic, si ni se imprima in creier de cand facem ochi, de catre cei din jur.
In termeni romanesti, se numeste “datul cu parerea”, este musai sa ne exprimam opiniile, in speranta subconstienta de aprobare, validare a ceea ce avem de spus.
Ne racaie constant sa spunem oricui si in orice fel ce credem despre un anumit subiect, si fereasca sfantul ca parerea celorlalti sa nu coincida cu a noastra !
Al doilea motiv, corolar si complementar nevoii de validare, este FOMO (fear of missing out), si este sursa fundamentala a otravii internetului si a consumerismului capitalist de pe glob, ajuns in stadiul cel mai toxic cu putinta.
Daca imi e permis, as recomanda cartile unui oarecare domn, Manfred Spitzer, pe tema asta.