După cum bine ştie tot poporul, eu sunt un tip extrem de tolerant, blând şi bun la suflet. Nu mă deranjează homosexualitatea dacă nu e flamboaianta, mă lasă rece preoţimea buclucaşă, care în ultima perioadă ba îşi ucide copiii prin biserici, ba îi violează, în aceleaşi biserici. Nu am nimic cu negrii, nu sunt antisemit, ba chiar am prieten bun evreu.

Dar frate, MĂ SCOT DIN SĂRITE băieţaşii ăia de la martorii lui iehova, sau mormoni sau ce pana mea sunt. Nu există săptămână lăsată de la dumnezeu/iehova/mormon/insert divinity here/ în care un grup de 2 pălălăi de ăştia să nu îmi bată la uşă, foarte sociabili şi voioşi şi să îmi prezinte strategia de renunţare la o divinitate şi aderare la alta. Şi dacă ar renunţa când le spui frumos că nu eşti interesat. Dar nu, dacă ai făcut greşeala să ţii uşa deschisă o zecime de secundă în plus, bang, staţi puţin că poate nu aţi înţeles, noi nu vrem decât să vă provocăm la o discuţie pe teme biblice, nimic altceva.

Sunt extrem de curios, vreunul dinitre voi a lăsat în casă asemenea specimene? Promit să nu râd mai mult de 5 minute, iar dacă mi se scrânteşte falca, mă duc la doctor, nu mă dau cu capul de tocul uşii.

Sau şi mai şi, ştiţi oameni care au fost convertiţi pe calea cea dreaptă de vreun astfel de ipochimen?

De ce mă enervez? Dacă te-ai născut într-o religie şi eşti destul de pafarez încât să pui botul la aiurisme cu entităţi astrale care fac şi dreg, păi mori în religia ta, băi dudă. Sufletul nu e marfă de schimb cu nimeni.
Plus că trebuie să fii tâmpit să vrei mai multe neveste legale, când e ţara plină de cărniţă fragedă, dornică şi fără obligaţii.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.