Mă uitam la clipurile astea cu cutremurul de ieri din Filipine și aveam așa, o stare de anxietate și nor negru în ceafă și nu înțelegeam de ce, pentru că, în principiu, mă hlizeam la cum îl găsiseră ăia pe dumnezeu și țipau cu Iisus ne apără alea.
Și mi-am dat seama.
Cel mai spărietor cutremur la care am participat a fost cutremurul din 2005, cred. Da, sunt aproape sigur că era 2005. M-a prins în Constanța, acasă, la etajul 4, ultimul etaj, într-un bloc nu neapărat nou sau bine întreținut.
Și a început blocul să se bălăngăne ca în desene animate pentru că, pentru prima dată, asistam la un cutremur al cărui mișcare de forfecare era fix perpendiculară pe latura lungă a blocului. Și se mișca într-un fel înfiorător, noi eram sub o grindă și ne uitam cum ba nu se mai vede galeria cu perdele, ba se lasă în jos de mă uitam la lustră direct în față.
Dar, mai îngrozitor de atât nu a fost mișcarea, deși așteptam, din secundă în secundă, să se rupă ceva și să ne ducem dracului.
Mai îngrozitor a fost sunetul. Băi, se auzea un huruit infernal, ca și cum ieșeau monștri de nivel Godzilla din pământ, un zgomot cum nu auzisem niciodată și nu am mai auzit niciodată de atunci. Tot ce auziți în filme, ca special effects, sunt pistol cu apă față de momentul când ești acolo și auzi cu urechile tale și te lovește ca un pumn uriaș în piept sunetul ăla.
Deci da, dacă nu ați trecut prin asta, când va veni cutremurul ăla mare, care va nivela Bucureștiul și va aduce prețurile la case la normal, să nu vă fie frică de bălăngăneală ci să vă fie frică de ce o să auziți. Îmi dau seama cum ar suna, combinat, sunetul de la cutremur cu urletele alea nebune pe care le auziți în unul din clipuri…
Eu sunt ateu dar, daca as trece prin asa ceva si as scapa cu viata, sunt aproape sigur ca mi-ar reseta softul in asa hal, incat as lua toate manastirile la rand. Indiferent de religie 😀
Vezi să nu. Ultimul cutremur mai serios prins a fost cel de care zice Arhi, doar că în Bucureşti, la etajul 8 sau 9, ceva de genul. În caz de, coborai direct cu blocul. Da, se aude o uruială specifică. Şi ai o impresie de dilatare a timpului, în timp ce se mai mişcă chestii pe lângă tine. Nu, n-ai vreo revelație, dacă scapi bine, dacă nu, nu. Sau cel puțin n-am avut eu, sau cei cu care eram în cameră. Agnostic eram înainte, agnostic am rămas după.
da, deci chiar se dilata timpul, trec parca ore si nu se mai termina
*huruială.
Merge și “uruială”, că dacă pică blocul, cam aia iese.
În ’77 a durat patruzecişi trei de secunde… A părut o eternitate. Apoi linişte şi praf mărunt purtat de aer. Şi ruine peste tot pe unde vroiam să mă adăpostesc după… Căci în timpul lui nu am mai putut efectiv face sau mişca nimic. Şi eram doar la etajul 2 din 4… Dar zgomotul, a fost ceva apocaliptic. Nu pot compara nimic cu acel vuiet-vaier al pământului ce se ondula şi efectiv părea că se mişscă aiurea, deşi doar se ondula în ventrele şi nodurile vibraţiilor…
Nu înțeleg “cutremurul ăla mare va aduce prețurile la case la normal”
Logic ar fi ca prețul caselor să crească exponențial deoarece nu prea vor mai exista case pe piață.
e o gluma
Dar nici cumparatori, caci majoritatea vor fi cazut cu cele existente.
Man, si senzatia aia de neputinta, de soarec prins in capcana asteptand sa se intample…
După atâtea poze de la sală, cred că se putea găsi un animal mai … atrăgător și mai expresiv.
Pe mine nu mă speria zgomotul, dar știu că la alea mari, după mișcarea pe lung, urmează ceva gen hop, hop, hop.
Și aștepți de parcă secunda are zece minute.
Am prins ceva cutremure dar huruit ca la cel din 77 sper să nu mai prind, groaznic și a ținut foarte mult.
aveam 3 ani, nu tin minte nimic
youtu.be/unQKkfh_CBM?is=VnAvKmC5k78xaJ8k
77 BC sau AD. Nu de alta, dar să nu se creeze confuzii.
Am căutat lista cu cutremure, pe ăsta din 2004 nu mi-l amintesc deloc.
În 77 eram prea mic, în 86 credeam că visez că se mișcă patul, m-am culcat la loc după ce m-a trezit mama să ies din casă.
În 90 am primit absențe la fizică toată clasa că am plecat de la liceu după cutremur. Replicile le-am ignorat.
Cred că a ajutat faptul că la nici unul dintre cutremure nu am fost mai sus de etajul la.
Pe ăla din ’77 nu mi-l aduc aminte; n-aveam 3 ani împliniți.
La ăla din ’86 eram la rude la Giurgiu. Prima reacție a fost să mă ridic în picioare în pat și să pun mâinile pe tavan ca să susțin tencuiala, să nu cadă. Copil prost…
Cel din ’90 este primul de care îmi aduc aminte în întregime. Stăteam cu tata la televizor. Era înnorat afară. Prima dată am crezut că tună. Am vrut să zic “na, că începe să plouă”, dar m-am gândit în aceeași fracțiune de secundă că mai degrabă trece un camion greu pe stradă, pentru că începuseră să se simtă și niște vibrații. Tata a fost cel care a sărit de pe canapea și a strigat “a-ha-ha! cutremur!” când începuseră să se miște lucruri prin casă. În timp ce ne repezeam amândoi să ieșim, în urma noastră am auzit o vază căzând și spărgându-se. Am traversat și cei câțiva metri de curte și ne-am oprit pe stradă. Trecuseră câteva secunde de când mi se păruse că am auzit un tunet. Tunet care nu se oprise.
Eram pe stradă, vecinii ieșiseră și ei (cei care erau acasă la ora aia) și ne uitam fiecare spre casele proprii, așteptam să vedem dacă mai avem unde să ne întoarcem. Nu îmi aduc aminte cum se țineau pe picioare oamenii din jur, eu aveam în spate ani de experiență în mersul cu trenul fără loc.
Mi-a rămas în cap imaginea unei zile mohorâte, ca un început de furtună.
Replica din noaptea respectivă nu m-a mai impresionat. Am ieșit în curte, am așteptat să fim siguri că s-a terminat și ne-am băgat la loc la somn.
Ultimul mare, cel din 2004 – nu-mi aduc aminte absolut nimic. Probabil din cauză că stăteam într-o curte lungă, cu clădiri de-o parte și de cealaltă, cu acoperișuri care o acopereau parțial, uși prin care treceai dintr-o secțiune a curții în alta, genul de pseudo-tunel care se constituia în capcană mortală dacă începeau să cadă structurile. Cred că mintea mea a preferat să șteargă tot ce ținea de momentul ăla.
P.S. Deși am stat și la bloc niște anișori, nu am prins niciun cutremur în perioadele respective. Probabil, în acest aspect, sunt foarte norocos…
ala din 2004 m-a prins la bloc, la etajul 9 din 9.
Iti ingheata totul in tine, ratiunea se pune pe stop, uiti instant toate sfaturile si faci doar tampeniile pe care ti le dicteaza instinctul: stateam ca doi prosti sub lustra si ne uitam cum se balangane deasupra noastra.
Pentru mine a mai fost cum a mai fost, ca mai prinsesem in copilarie cutremure la bloc (86 si 90, la bloc etaj 3, iar cel din 90 ziua la scoala), dar pentru consoarta a fost crunt, ca tocmai se mutase la bloc dupa o viata traita la casa.
Parca a fost seara cutremurul din 2004. Tin minte ca ma uitam la tv si a inceput sa se miste. Mi-am dat seama ca e cutremur si m-am dus repede pe hol sub grinda. Acolo m-am intalnit cu tata, mai aveam putin si vorbeam “ce faci, cois? Uite si eu pe la cutremur. TU?”
Cel mai naspa pentru mine a fost cutremurul din Oltenia de acum vreo 2 ani, doar 5.2 a avut, dar fiind din Slatina si la ultimul etaj…am avut senzatii tari vreun minut…in rest eram fie prea mic, fie nu eram in tara…
Exista o inregistrare audio pe youtube cu cutremurul din 1977. Se aude un huruit incredibil.. Acel sunet poate fi folosit cu succes in filmele horror. Piele de gaina direct te faci cand il auzi. Si am vazut si clipuri de la cutremurul masiv din 2011 din Japonia. Americanii au uragane, noi avem cutremure.