Părinții mei au plecat din românia la începutul anilor 90. Deși aveau amândoi peste 50 de ani, și eu mă apropiam de 20 iar lumea din jur se îmbrățișa, plină de fericire pentru viitorul luminos ce ni se arăta, fără comunism, fără Ceaușescu, fără foame, dispreț și mizerie, au ales să […]

În principiu, singura țară din lume pe care mi-aș dori să o vad este Japonia. Strict din perspectivă turistică și pentru că James Clevell, Shogun, Nobila Casă și altele. Pentru mine, are un aer de mister de nepătruns, care mă face și mai curios. Ce nu îmi place deloc la Japonia este obstinația […]

Sunt un om plin de calități. Sunt dulce, am diabet și îmi place cafeaua. Nu sunt genul troglodit cu prăjitorii, cafele din căcat de maimuță, fierberi la 98 de grade fix sau 18.5 atmosfere și alte chestii de astea. Mie îmi place cafeaua pentru că mă trezește dimineața din somn. Și pentru că […]

Pentru mine, Mihai Neamțu este un mister. La fel ca și Papahagi, dar de ăla mi-e mai scârbă decât de micul Mihăiță, așa că nu intenționez să scriu de el vreodată. Mihai Neamțu e un tip destul de cult în creierii capului, lejer citit și care are vorbele la el. Nu […]

Aseară, pe chat, a dat cineva linkul ăsta. Inițial am vrut să selectez câteva poze și să vi le arăt, dar e păcat, trebuie să vedeți toate pozele și să citiți tot textul, chiar dacă e în engleză. Deci nu am văzut în viața mea ceva mai scârbos. Și […]