Cum se sinucide un rus responsabil? Se taie pe lung, pe burtă și pe piept, după care sare de la balcon. După care bea o vodkă și pleacă la muncă.

Nu mi-a plăcut niciodată să mă dau în rollercoaster. Nu e genul meu de distracție, nu îmi pune adrenalina în mișcare, singura chestie la care mă pot gândi este Mărite Buddha, dar dacă îi sare o roată, unde dracu ajung eu cu vagonetul ăsta? Lucru care dealtfel s-a și întâmplat, în Orășelul Copiilor […]

Vă plac covrigii? Mult, nu? Covrigii calzi, cu mac și sare, ronțăiți dimineața în drum spre muncă, stinși din când în când cu o gură de cola. Vis. Sau covrigeii uscați, cu bere, la meci, că voi nu ronțăiți semințe, ca toți țăranii. Eh, știați cum se obține rumeneala aia uniformă și frumoasă […]

Pentru ca avea masina straina. Asta că vorbeam de amintiri din copilărie şi ce frumos era pe vremea noastră. După lovitura de stat din 22 decembrie, oamenii se transformaseră în revoluţionari. Toţi. Pentru că nu se mai murea, nu mai trăgea nimeni, armata era cu noi etc. Aşa că toţi îşi atârnaseră de […]

Dacă ar fi să fac o cameră specială pentru un copil, aş face-o in primul rand tech Adică aş umple-o cu gadgeturi de tot felul, mascate de diverse accesorii. Aş pune senzori de lumină, care să reacţioneze la sunet, dacă plânge să se aprindă imediat lumina. Desigur, un set de webcamuri camuflate inteligent, […]

Incerc sa vizualizez ce inseamna in mintea unei pasarici Imi plac plimbarile lungi pe plaja? Cum se manifesta chestia asta? Adica, să ne imaginăm. Fata ajunge în Mamaia, cu sacoşica de plajă în mânuţă, ajunge pe plajă acolo în spate la ProTV, se descalţă, târşâindu-şi picioarele prin nisipul fierbinte(ah, tu, senzaţia e maximă), […]

1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine. Eram la orele de atelier prin clasa a 6 a. Aveam un profesor de atelier, sau maistru, ce spanac erau ăia pe vremuri, o dulceaţă de om, pâinea lui dumnezeu. Omul nu se enerva niciodată. Dar niciodată. În schimb, […]

Într-o dimineaţă de weekend, că na, Rusaliile sunt weekend prelungit între greve, se trezi ţăranul de Bucureşti şi îşi zise în sinele său propriu şi interior. – Frăţioare, simt în pieptul meu de bronz o neostoită sete de cultură. Trebuie să fac ceva, că berea la PET nu reuşeşte să o mai stingă. […]