20.01.2026
Pentru că e bunicul unei colege de muncă.
Începe sa se vadă sala, vagi amici. Inca nu suntem la nivel de bustul gol si lumină proiectată de sus în jos, dar în curând.
13.01.2026
Avem primul daily reminder din 2026. Prima zi in care am fost la sală, in mod real. Am mai fost o data, pe 5 ianuarie si efectiv era sala ticsita de oamenii si femeile New year, new me.
Din fericire, experienta mi-a zis ca nu ii tine mai mult de 1 saptamana, maxim doua.
Si am avut […]
12.01.2026
În întunericul gros al încăperii, singura sursă de lumină era o fereastră mică cât un pumn, prin care se strecura aer și o rază palidă de lună. Praful plutea ușor în aer, vizibil în această rază subțire, iar aerului îi lipsea acea mișcare browniană a particulelor. Totul părea înghețat, prins într-o melasă temporală.
În […]
02.10.2025
Râdeam zilele trecute cum zicea fii-miu, că abia așteaptă să ajungă adult. Am încercat să îi explic că a fi adult înseamnă să mimezi că ești o persoană responsabilă și, ca bărbat, trebuie să ai grijă de toată lumea care gravitează în jurul tău, că forever mers la job și muncit zi lumină doar ca […]
19.08.2025
Eu, plin de motivare: Hai să mergem la săliță mai de dimineață, să prindem mai gol, mai aerisit, să ne putem desfășura în voie.
Toată populația orașului: E ok, venim și noi.
Nu, deci serios, am zis să mă duc mai de dimineață la sală, ca să nu ne mai împărțim pe […]
13.08.2025
Psihiatra: – Respiră, inspiră, golește-ți mintea de tot și concentrează-te doar pe liniștea interioară. Afară e o furtună, dar tu ești înăutru, protejat și te relaxezi, privind cum vârtejuri de furtună se depărtează de tine.
Eu: – Gata, închid ochii, mă relaxez. Uuuu, culori. Uuu, o navă cu pânze. Bate vântul. Oare și femeile sunt oameni? […]
12.08.2025
Dimineața începe cu un sunet pe care nu-l aud, dar îl simt. Un bâzâit înalt, adânc, ca un fir întins prea tare. Îl prind în dinți, nu în urechi. Îl las acolo. Cafeaua e în cana albastră, pentru că astăzi îmi trebuie albastru. Dacă ar dispărea, nu ar fi tragedie, dar ziua ar avea un […]
11.06.2025
Pentru o primă citire, evident, pare o făcătură funny, ca să râdă lumea, în spațiu dezinhibat.
Dar eu am văzut faze de astea în public, de exemplu la hotel Europa din Eforie, la piscină, unde au niște intrânduri cu jet de apă situat exact în zona unde se intersectează x cu y. Și se duceau doamnele […]
05.06.2025
Mi-a sărit în ochi, aseară, tragedia suferită de o turistă britanică, în Grecia, parcă, care a plătit 750 de lire pe vacanță și, sărmana, nu a avut ce să mănânce.
În prima dimineață, a avut de ales între „pâine prăjită, un ou fiert tare sau ceva într-un sos. Nu era bacon”. În a doua zi, micul […]
# Despre obsesia cu banii și nostalgiile care nu există
Există o tendință ciudată în online-ul românesc: transformarea oricărui aspect al vieții în oportunitate de câștig. De la monetizarea durerii și a morții, până la vânzarea unui lifestyle pe Instagram, totul devine produs. Iar asta vine cu o presiune constantă – o „daily reminder" că trebuie să fii mai bun, mai gras, mai bogat, mai fericit. Ciudat e că în același timp zici că erai fericit cândva, fără să știi. Nostalgia ne-a mâncat creierul.
Paralel, avem această figură recunoscută din bule sociale – tipul despre care toată lumea vorbește, cel pe care „ți-a zis nevastă-ta să nu îți faci griji" cu el. Iar când nu ai de-ales, vin campaniile de doomposting: Grecia și Bulgaria sunt mai bune decât România, oamenii țipă aiurea la sală, iar Dumnezeu a căzut în grație. E o combinație între disperare monetară, anxietate socială și ironie, dar fără prea multă claritate asupra ce se întâmplă de fapt.
