Românii, acest popor bun si drept

Nu știu câți dintre voi mai țin minte că am făcut armata la pompieri, că s-au mai schimbat gărzile și pe aici, unii dintre voi au mai murit, alții au evoluat și se uită la clipuri pe tiktok, nici nu știu dacă să mă prezint, Bună ziua, sunt fostul caporal Ametcea, înaintat în grad pe câmpul de luptă pentru merite deosebite, am și diplomă de eroism, dă-mă dreq. Sau era erotism. În fine.

Am făcut armata la Detașamentul 2, de la Gara de Est din București. Am dat un cartuș de Chent și o sticlă de Napoleon ca să ajung în București, altfel mă trimiteau la Sighet, pe undeva. Am prins 182 de incendii, am fugit cu butelii în brațe printre flăcări, am scos oameni morți din foc (doamna în vârstă care era coaptă în patul ei și, când am luat-o de mâini, i-a ieșit carnea ca o mănușă, a fost specială), am rașchetat copii întinși ca untul pe tavanele autoturismelor conduse de părinți care nu meritau dreptul de a fi părinți, am cărat lăzi de muniție pline cu grenade, când a fost incendiul mare de la unitatea militară de la C. din 1997, în timp ce țiuiau pe lângă urechi gloanțe percutate de flăcări, am făcut multe lucruri, în numele patriotismului, iubirii de țară și de semeni. Despre multe am scris în cartea mea, care e pe Patreon.

Daaaaaaaaaar…cea mai tare fază și cea mai funny era atunci când mergeam la incendiu, noaptea, prin cartierele alea de ți ăăăă…romi, scuze, dl. Gelu, de la Gara de Est și, când ajungeam acolo, săreau toată șatra să ne bată, pentru că, vezi tu, doamne, ajungeam foarte târziu. Ca idee, de când sună alarma pentru un pompier și până e îmbrăcat în prezante, lângă mașină, trebuie să treacă maxim 1.5 minute. Fie că doarme, mănâncă, se kk sau orice altceva. După care, conform codului, ai la dispoziție vreo 3 minute să ajungi cu mașina în zona de referință. În total, de la primirea alertei până când ajungeam, nu depășeam 5-6 minute. Cu tot cu îmbracat, îmbarcat, pornit răpciugile alea de mașini APCA, conținând 9 tone de apă și ajuns la ți…ăăă, pardon, romi, dl. Gelu.

Și, când ajungeam acolo, săreau garoii pe noi la bătaie. Serios. Noi veneam să îi salvăm, și, de multe ori, îi salvam, la propriu, le scoteam puradeii din camere pline de fum, pentru că părinții erau ocupați să fugă, după care să jăluiască în stradă HAOLEU, MI-AU OMORÂT COPIII, scoteam bătrâni abandonați rapid când e vorba de pericol de moarte, cine mai stă să îl urce și pe ăla în căruț, că doar nu o să îl care în brațe. Iar ei săreau la noi, la bătaie.

Noi fiind ocupați să întindem furtune, să dăm drumul la apă, să încercăm să intrăm în casă, dar, între timp, mai luam câte un pumn în cască de la vreun minibulibașă de ăsta de cartier, că nu ne mișcam mai repede. Ei încercau să ne dea pumni iar noi urlam la ei dacă au butelie în casă, dacă sunt copiii sau animalele afară, dacă au bătrâni înăutru, etc. Iar ei erau ocupați să ne lovească. Sigur, câteodată, câte unul din noi își pierdea cumpătul și bătea la câte o cio….ăăăă, scuze dl. Gelu, ființă de asta până când obosea, pentru că e greu să ții un topor în mână, în timp ce un cio…ăăăă domn de ăsta, scuze dl. Gelu, dă în tine pentru că i se pare lui că nu te miști suficient de repede sau curajos iar tu să nu faci nimic. În general, nu simțeam, că adrenalina nu te lasă să simți lovituri când o ai la maxim.

Așa că nu mă miră deloc că un detașament de români a distrus mașinile trimise să le aducă apă. Face parte din codul genetic românesc. Dacă cineva e suficient de prost să te ajute, distruge-l.