Cunosc o tipă care a plecat de la un job, sătulă de muncă multă, voia o pauză. Se înțelegea bine cu colectivul, singurul șef direct era CEO-ul, doar că munca era noapte-noapte. Adică ajuns la birou și la 5-6 dimineața și plecat când dă dumnezeu. Evident, primea și bani pentru asta, dar ce să faci cu banii, când tu îți vezi copilul duminica după-masa, că în rest ești la muncă? Doar să te lauzi ca cocleții că te duci, în ianuarie, în Maldive sau Mauritius, să simți nisipul alb cu îți intră în toate orificiile. Anyway, după o perioadă, ghici ce, s-a întors înapoi la ăia, i-au făcut o ofertă pe care nu o putea refuza, așa că a realizat că munca te glorifică. Long story short, yada yada yada, acum pleacă din nou.

Ce voiam să zic este că, în cultura românească, există această cutumă, cum că angajatul nu vrea teambuildinguri și să dea banii pe torturi de ziua fiecărui coleg, că așa se gândește aia de la hasher că se sudează colectivul, ci vrea bani mai mulți (să ne înțelegem, persoanele din IT sunt exceptate, știm cu toții care e nivelul de nevoie și interacțiune umana al programatorilor).

Din vasta mea experiență, de ambele părți ale baricadei, vă pot spune că un angajat, omul simplu, aurea mediocritas, dacă ajunge la punctul în care își justifică lipsa entuziasmului la muncă prin faptul că vrea un salariu mai mare, omul acela, de fapt, este nemulțumit grav de ceva ce se întâmplă acolo, la job, în cadrul colectivului sau la tipologia muncii sale. Este verificat și răsverificat, degeaba îi mărești salariul, după câteva luni o va lua de la capăt, iarăși va argumenta că e plătit prea puțin pentru ceea ce face.

Ideea e că angajatul, forța de muncă, este o resursă inepuizabilă. Și, din punctul unui business, care are deja bugetate sume sensibile pentru resursa umană, sume care, pentru tine, sunt ininteligibile dpdv al zerourilor din coadă, e de preferat să dai afară un angajat care vrea 20k în plus, dar, în același timp, este o infecție virală în colectiv și să aduci un alt om, care te costă 50k, dar are strălucirea și entuziasmul în privire, crede că l-a prins pe Iehuda de picior și va trece ceva timp până când va începe același ciclu al dezamăgirilor.

Repet, nu vorbim despre IT-ști.
– Da, dar…