M-am trezit azi dimineață, pe la 6, din cauza unui vis care era atât de real, încât încă și acum stau să mă întreb dacă nu cumva aia e realitatea și, de fapt, o uitasem.
Long story short, yada yada yada, am visat că mai aveam un copil, de care uitasem complet. Și pe lângă asta, uitasem complet și de mama copilului, care, între timp, se și îngrășase. Copilul tocmai ce împlinise un an și, ce era și mai ciudat, nimeni nu era supărat pe mine pentru că lipsisem atât timp, dimpotrivă.

Și stăteam și mă gândeam Bro, cum ai mai avut tu un plod și nu știi, ce naiba e în neregulă cu tine? Ba, mai mult, eram destul de revoltat că ultima mamă a copiilor mei era grasă și i-am pus în vedere că trebuie să slăbească. Iar în mintea mea erau doar dileme gen Bun, și acum cu cine stau, cine are nevoie mai multă de mine. Eram și eroin, adică, pregătit să stau cu grasa, pentru binele copiilor, such sacrifice.

Chestia asta, coroborat cu Luna, care m-a anunțat demult că, dacă mai apare vreun copil de-ai mei în peisaj, pot să mă tot duc învârtindu-mă…
Anyway, pățiți chestii de astea, în care să vă treziți și să nu știți dacă e vis sau doar v-ați reamintit?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.