arhiblog

Din țara unde nici apocalipsa nu vine
Din țara unde nici apocalipsa nu vine

poezii 9 articole

Arhi Arhi 02.03.2026

Am testat Claude A.I

Trăim într-o eră a paradoxurilor tehnologice în care, cu cât o sculă e mai deșteaptă, cu atât pare mai dornică să te trimită la plimbare exact când ai mai multă treabă. Am zis să fac pasul, la recomandarea colegilor de plantație și să testez noul Opus 4.6 de la Claude, vârful de gamă de la […]
Arhi Arhi 08.07.2025

Nea’ Jeane, Nea’ Jeane…

Scris de Mihail 1, 2, 3, 4, 5 Ieri m-am dus s-o vizitez pe maică-mea, nu de alta, dar aveam niște timpi morți și trebuia să fiu pe la ea prin cartier. N-am discutat noi multe, dar a ținut să mă informeze că Nea’ Jean s-a dus și nu se mai întoarce. […]
Arhi Arhi 15.05.2023

Ar fi cazul să începeți să luați în serios ascensiunea AUR

S-a râs copios pe tema mizeriei de simulacru de concurs de la românii au talent, unde, din toți participanții, a câștigat un plod care recită poezii patriotarde despre cum ne-au furat străinii, dar ne vom ridica și vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât. Lumea s-a apucat să analizeze, să disece, dar […]
Arhi Arhi 19.07.2021

Ce mai rămâne după noi?

Scris de Dumi Rătăcind prin ziduri Am desenat un cer pe zid să pot zbura fără avânt o pasărea pierdută în căderi, de ieri speranțe rătăcesc oglindite-n valul mării. Au fost purtate peste zări dar n-au putut să vină să-mi spună că duc regretele cu ele, suspină cărămida-n zidul din Alexandria de dansul unor actrițe pe care piesa le-a uitat în rolul principal în care s-au pierdut spre piedestal. O rampă de cădere cu scândurile amorțite, iar […]
Arhi Arhi 07.06.2021

Ce proastă ai fost, Cătălino…

E duminca seara? Dap, duminica. Sau e deja luni… si sunt inca in cacatu asta de redactie in care am ramas doar io cu portaru – tipu’ perfect de tovaras – vorbeste greu, balbait (la un moment dat renunta, hehehe), e aproape surd si ochelarii lui nu mai au loc de dioptrii si io […]
copac
Arhi Arhi 12.11.2012

Introspecția de luni

Scrisă de mediocrates și o anonimă Curcubeul in lumina sparta de lacrimi strapunsa apari tu in milioane cioburi de culoare, inecandu-mi glasul si pianul in marea involburata a asteptarilor mele. ce consolare sa vad pe cerul tau cum rasare curcubeul… Ca din copac Un ghimpe roșu suspină la mine în piept. E dor și pace, E tăcere pe nedrept. Un ghimpe iară mă-nfierbântă Cu întrebarea fiului Ce nu cuvântă. Monede zornăie în stomac Limba ține cusut […]