Scris de Dumi

Rătăcind prin ziduri

Am desenat un cer pe zid
să pot zbura fără avânt
o pasărea pierdută în căderi,
de ieri
speranțe rătăcesc
oglindite-n valul mării.
Au fost purtate peste zări
dar n-au putut să vină
să-mi spună
că duc regretele cu ele,
suspină
cărămida-n zidul
din Alexandria
de dansul unor actrițe
pe care piesa
le-a uitat în rolul principal
în care s-au pierdut spre
piedestal.
O rampă de cădere
cu scândurile amorțite,
iar cărămizile se leagănă-n iatac
și sunt zidite,
adormite,
iar zidurile iarăși
tac…

 

Când ușile vor plânge după noi

Suflet călător
prin lume, ani și univers
ai încercat atâtea forme
pe urma care merg acuma
tu, de ce n-ai mers
acum un secol
sau poate chiar sute de mii
să-mi lași liberă poteca vieții
să-mi fie decorul gol,
iar soarta liberate
și vise liniștite, chiar dacă cu stafii.

Cu ce ți-am fost dator
sau poate ce am meritat
să prind această formă efemeră
când ai dorit să vezi prin ochii mei
ce culoare are lumea
și pasărea cu cântul în decor.

Nu mi-ai lăsat nici amintirile
să-mi zică cine sunt,
iar liberul arbitru mă lasă să aleg cine devin,
dar nicidecum cine am fost.
Având atâta cunoaștere
cum poți avea doi ochi atât de goi?
Mă lași ca să iubesc ca un nebun
să fiu iubit la rândul meu,
cu avalanșa de emoții
să lupți până-n momentul cel mai greu
mereu va exista o ușă care va plânge  după noi!

 

O, TU!

O, TU! Strună de chitară
Ecou de suflet viu,
Aluneci doar spre seară
Ca furtuna de pustiu.

O, TU! Lacrimă de plumb
ce n-aș da,
să pot să te mai cuprind
odată!

O, TU! Muzică
te-am ascultat de-atâtea ori
dar, am cunoscut și oameni
ce căutau o viață, un cântec
ce nu-l poți auzi de două ori.

O, TU! Lună, că singură o duci
Atâți sihaștri te visează,
Suspinând pe cer cum urci
Și tot atâția poeți te visează.

O, TU! Copil ce n-ai văzut lumina
Oare o rază tu acuma ai ajuns?
Doamne, se zice că mare ți-e grădina,
Dar rănile de mamă nu le-ai uns.

O, TU! Clipă
Moment căzut și împlinit,
Doar raportat la TIMP – găsim risipă
Lărgind hotarul trasat de infinit!

 

Sunt scrise de câțiva ani. Mai sunt și altele ca ele. Încerc să-mi amintesc un vis din copilărie, dar se pare că nu am avut unul. Pe la sfârșitul liceului am adunat poezii cât pentru o carte decentă, dar citindu-le peste vo 2 ani mi s-au părut slabe. Foarte slabe. Le-am dat foc și m-am uitat cum ard. Și atunci mi-am propus că, la un moment dat, să public o carte. Asta să rămână după mine.

P.S. Poate punem de o rubrică săptămânală. Două/trei poezii pentru sufletele adunate pe aici. Asta, bineînțeles, în pauza în care respirați printre înjurături. Pentru că vorba cântecului: “De la artă la gunoaie, ești exact ce lași în urmă”.

29 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Da!

    4

  2. #2

    Pot da si eu 3-4 “poezioare” (de acum15 ani) pentru un postare la aceasta rubrica saptamanala?
    La mine e mai mult simbolism :), mi-am descoperit stilul potrivit la 10 minute dupa descoperirea lui Bacovia 🙂

    4

  3. #5

    nu-s critic, dar daca astea sunt asa, cele arse cum erau?

    in plus, se ridica nazismul gramatical in mine, dar “pe urma care merg acuma”, inteleg ca licenta poetica & shit, dar ori e “pe urma PE care merg acuma” ori “pe urma care merge acuma”, iar tu-ul ala de dupa fara un semn de punctuatie inainte nu are niciun sens, m-am poticnit de vreo 3 ori la versul ala sa inteleg ce vrea sa spuna

    in alta ordine de idei, bravo ca scrii, nu baga haterii in seama

    14

  4. #6

    Boss, baga si tu ceva cu matematica de a 3-a daca vrei comentarii, caci cu poaezia vad ca nu prea…

    7

  5. #7

    1+1=3

    2

  6. Ca unul care a avut emisiune radio de poezie, sunt fericit.
    Dumi, să-mi mai scrii.

  7. #9

    L-am pierdut…un caiet cu vreo doi ani de suspine-amarepieptumizdrobeste..
    Cred ca suspinam mai des decat respiram..era brunet si inalt…si eu atat de proasta ca am facut schimb cu o colega atunci cand soarta m-a pus cu el de serviciu la cantina…
    O sa citesc tot,e o mare surpriza, chiar voiam sa spun ca te-ai cam fandosit cu ultimele postari,iar eu cu mancarea …nu prea..

    0

  8. #10

    O, tu!
    Maithun, menestrel pocăit

    1

  9. #11

    Propun în locul postării de vineri sa ridicam moralul de weekend cu poezii.

    2

  10. #12

    Mi-e sarcina ingrată
    Și inima-mi chircită,…
    …dar trebuie să-ți spun că poezia nu te ajută să fuți!
    Tot cei cu umor au mai multe șanse.

    Amănuntul ăsta-l puteai deduce și singur punând cap la cap ce-ai aflat în liceu studiindu-i pe Eminescu și Caragiale.

    2

  11. #13

    La o cana cu.. vorbe si taceri

    Stiu ce se ascunde dupa un zid, aproape mereu o gradina!
    Stiu ce ascund usile inchise, si cuvinte si tacere!
    Si stiu sigur ca in spatele norilor zambeste Dumnezeu!
    Ce nu stiu niciodata e ce se ascunde in spatele zambetului tau!
    Nu stiu niciodata ce spun tacerile tale
    Si nu stiu niciodata ce spun cuvintele tale!
    Dar continua, te rog, sa-mi vorbesti, sa-mi taci, sa-mi zambesti…

    5

  12. #14

    E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune.
    Cu alte cuvinte: foarte, foarte slab

    9

    • #15

      Inginere, tu probabil ai avea mai multa înțelegere pentru versurile lu’ Nichita: “Ştim că cinci fără patru fac unu, / dar un nor fără o corabie / nu ştim cât face.”

      Știu ca e un truism, da’ poezia, muzica, arta, sunt subiective – ce nu-ți place ție, poate fi sublim pentru altu’ (și invers) – baga asta în oala și las-o sa dea în clocot!

      0

  13. #16

    Intre noi cad cuvinte, ca niste pasari ucise in furtuni..
    Eu le strig pe nume si le fac respiratie gura la gura..
    Tu taci, asteptandu-le, nemilos, sfarsitul!

    3

    • #17

      Mi-e rău

      2

    • #18

      Hai cu….

      2

    • #19

      Esti minus, esti dus, si pot sa-ti dau raspuns
      Ca minus si cu minus faceau numai la scoala plus

      1

    • #20

      Deci pe bune chiar nu inteleg mesajul imi poate explica cineva.E complicata arta nu e pentru oricine.

      2

    • #21

      Cred că vrea să zică că relația dintre noi s-a destrămat și eu taca-taca, melițez, da’ tu nu mai zici nimic, că ți s-a luat de mult. Of, Robert :)))

      1

  14. romanul s’a nascut poet… 🙂

    0

  15. #24

    Nou-nouțul Testament – Prolog

    Brutarul face pâinea bună când cerne stelele prin ciur. Și-a șaptea zi din săptămână se scarpină duios în cur. Să ne rugăm la ciurul lui, că și noi suntem din aluat. Și să mai coacă niște popi când schimbă stele cu căcat.

    9

  16. #28

    un pic on-topic sper eu, am de mult timp niste versuri in minte dar nu mai stiu unde le-am citit. Oare le recunoaste cineva?

    Se-ntuneca spre soare-apune
    Si clocotesc in zari departe
    Furtuni de sange, hohote de moarte
    Flamanda ura de salbataciune

    1

    • #29

      Apud Google, sunt scrise de tine, apari în moțul căutărilor. Bravo!

      Maithun, mistrețul cu colți de uraniu (izotop rar)

      2