Orice interviu vezi, cu edituri, afli că vai, oamenii nu citesc. Cumva ai zice da, clar, păi nu ne uităm noi în jur și observăm că vorbim doar cu iliterați și analfabeți? Doar că, dacă ne uităm cu un post mai sus, 120 de comentarii și recomandări de carte, pe un blog amărât. […]

George Burcea e un actor anonim care a scris o carte despre violența asupra femeilor în timpul comunismului. Cartea a fost, evident, dusă pe brațe de către femeile onlineului, vai, câtă sensibilitate, ce radiografie a vremurilor de mult apuse, ce bărbat deosebit. Evident, George Burcea nu e urât ca mine, gen, ci e […]

Pe vremuri, cel mai important om dintr-o redacție era corectorul. Corectorul era omul care reușea să pună ordine în textele haotice trimise de ziariștii de pe teren și nu numai. Nu existau calculatoare, articolele erau câteodată notițe pe niște șervețele sau texte scrise în picioare în fața unui eveniment și transmise cuvânt cu […]

De obicei nu mă bag în cocina politică pentru că șansele de a genera o schimbare în bine e minusculă dar postarea asta e deja prea mult. Mizeria de aici e pra mult: Antiviralele, antibioticele și alte medicamente de uz uman pentru care este necesară o prescriptie medicală NU SUNT BOMBOANE. Utilizate incorect, […]

Sfârșitul ăsta de an era destul de așteptat de mine, pentru 3 chestii. Dune, Fundația lui Asimov și The Lost Symbol, făcut după cărțile lui Dan Brown. Normal, când te duci cu traista la pomul lăudat, The Lost Symbol e o tâmpenie, zici că e filmat de studenții români de la actorie, scenariul […]

Mi-am notat să scriu asta dinainte de a pleca în concediu, dar am uitat, evident, să o dezvolt. Desigur, această postare nu se adresează celor care ne întrebau, zilele trecute, la ce ne folosesc cuvintele alea șmechere și cu ce ne ajută în viață. Și nici celor ce au citit 52 de cărți […]

Era dimineață, iar dimineața gândurile se limpezesc. Nu și ale bunicii. Căci era o dimineață de august 1944 iar ea era îngrijorată și nu dormise deloc. Se chinuise cu somnul toată noaptea și când mai scăpăta așa din cap tresărea speriată ca de moarte și-i netezea așa cu degetele pe cei doi băieți […]

Scris de Dumi Rătăcind prin ziduri Am desenat un cer pe zid să pot zbura fără avânt o pasărea pierdută în căderi, de ieri speranțe rătăcesc oglindite-n valul mării. Au fost purtate peste zări dar n-au putut să vină să-mi spună că duc regretele cu ele, suspină cărămida-n zidul din Alexandria de dansul […]

Folosesc Taksim ca exemplificare doar pentru că e ultima chestie la care am fost, nu pentru că sunt ei cei mai răi posibili. Ca să nu existe discuții, da? Dacă aveți și alte exemple, sigur. Până acum vreo câteva zile, consideram Taksim vârful bucătăriei fast food lebano-turco sau ce or fi […]

Am fost și sunt un expert în dating. Online, offline, cum vreți voi, vă dau lecții despre cum să ieșiți cu fata, ce să faceți s-o impresionați de la prima apariție, cum să fie prima privire, primul pas, primul cuvânt, am rețeta garantată a succesului. Dragele moșului, vă zic cu mâna pe inimă, […]

În ultima perioadă, chiar mi-am luat treba în serios și am scris la Pompierul. Până acum sună bine, feedbackul de la edituri e bun, mai e un pic până departe și e gata. Aveți pe site un fel de preview, dacă vreți să citiți mai departe, când va fi gata, guess what, […]

Acum câteva luni m-am apucat să scriu cartea vieții, cea la care tot pritocesc cu lene de atâția ani. Bine, am luat pauză pe timpul verii, pentru că nu am avut chef de scris, dar acum, că tot a venit toamna, intenționez să o iau de la început. Sunt vreo 3 capitole […]

Mi-am cumpărat Prețul aurului, memoriile Mariei Olaru, gimnasta care a mărturisit cum erau bătute fetele de la gimnastică de către Octavian Bellu și Maria Bitang. De-abia aștept să o citesc. În altă ordine de idei, am comandat cartea sâmbătă, a venit joi. Editura Vremea, ați trimis-o cu căruța?

Din ce mi se spune, au început să fie primite cărțile din seria #acum9ani, cartea voastră, realizată împreună cu PC Garage. Aș fi foarte fericit dacă ați lăsa un mesaj aici ca să îmi confirmați primirea și locul de unde sunteți. Mulțam fain.

Sau mai bine zis, cartea ei. Sau pisicuța ei. Când nu îmi sunt băgate pe gât chestiile, mi le cumpăr eu, frumușel, ca un băiat cuminte ce mă aflu. Pentru că Adela e interesantă și în scris, și în particular și, de ce să spun nu, am ținut să […]