De fapt, nu doar despre The Creator vreau să zic.
L-am văzut, moment rar, la cinema. la 4DX. Pentru că așa au vrut copiii, la 4DX. Băi nene, îmi aduc eu aminte greșit, sau 4DX se futu? Adică, din câte țin eu minte, 4DX ăla este ca să experimentezi senzații la persoana 1, e un tanc care merge pe drum, imaginea e filmată din tanc, totul se mișcă relativ la punctul de vedere.

Acum, 4DX înseamnă că se zgâlțâie. Apare un tanc în raza vizuală, totul o ia razna, scaunele se hâțână în toate direcțiile, se scuipă vapori și apă, bate vântul, dezastru. Problema e că punctul tău de vedere, de unde se filmează, e la mama dreaq, într-o zonă liniștită și suavă, pasc capre și capibare, pescărușii uguie fericiți, căprioarele te privesc cu ochi blânzi. Doar că tu, în scaunul tău, faci hemoroizi de la cât de zghihuie kktul ăla, pentru că vezi un tanc.

Aaaaanyway, mi-a plăcut filmul, nu vreau să vă spoilere nimic, vreau doar să vă atrag atenția asupra unui singur nume. Madeleine Yuna Voyles. De la Haley Joel Osment, cu al său I see dead people, nu am mai văzut un copil actor care să fie atât de bun, de realist, să te implice emoțional în stările sale. Sper doar ca să nu aibă aceeași soartă ca Haley Joel Osment și să se retragă din lumina reflectoarelor, să devină grasă și să facă artă de dragul artei.

Cealaltă chestie despre care vreau să zic este Fundația.
M- enervat cumplit sezonul 1 din Fundația, mi s-a părut un sacrilegiu la adresa operei lui Asimov și orice nume vedeam, orice acțiune, o comparam mental cu cărțile și, evident, filmul ieșea pe minus.
A ieșit sezonul 2 și cum oricum mă plictiseam într-o seară, am zis OK, hai să îl văd, la urma urmei, ce pot să pierd. Și l-am văzut, dar, de data aceasta, fără să îl mai leg de opera lui Asimov, doar uitându-mă la un serial SF și atât.

Well, dacă treci peste partea cu Asimov, chiar e mișto făcut, acțiunea închegată și gândită, evident, pe minim un sezon, nu există timpi morți, dimpotrivă, au foarte multe idei și, câteodată, pare că încearcă să le înghesuie pe toate. Lee Pace este un Cleon in-cre-di-bil, iar R. Daneel Olivaw are chiar mai mult sens în film decât în carte, legat de scopul său inițial, cartea dându-i direcția pe baza dorinței sale de a vedea o galaxie vie, un unic organism, iar filmul…în fine, am zis că nu dau spoilere.

Deci, dacă îl iei ca un serial SF întâmplător numit Fundația, chiar e urmăribil și e chiar mișto.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.