Când eram mic am citit o carte, un SF vechi acum, ca și mine. Nu mai țin minte despre ce era vorba, ca subiect, era ceva cu end of the world, posibil nuclear și niște oameni de bine s-au pregătit din timp și s-au băgat într-un adăpost antiatomic, având la dispoziție tot ce era necesar și, în plus, absolut toată muzica compusă pe Terra până atunci (și înregistrată, evident), muzică oferită tuturor celor din adăpost pe calea unui radio, cred. Și toți erau fericiți că au supraviețuit și erau bine, până când, într-o zi, unul din ei și-a dat seama că a mai auzit melodia care cânta la radio. Ceea ce însemna că trecuseră prin toată muzica pe care o aveau și, din momentul acela, pentru ei era sfârșitul. Anyway, nu mai știu ce s-a întâmplat, dar pentru mine a fost foarte marcantă ideea aceea, că ești condamnat la a trăi într-un perpetuum loop sonor.
Ascultați piesele astea de mai jos.
Le primesc, în 100% din cazuri, pe baza algoritmului Spotify, care urmărește ce ascult eu la sală. Practic, la prima vedere, sunt exact ceea ce îmi place mie să ascult. Doar că doar la prima vedere. Pentru că eu, ascultându-le, recunosc măsurile moarte, copiate din toate melodiile aflate acum în existență. Dacă sunteți atenți, vezi descoperi ritmuri, cadențe pe care le aveți în minte și le fredonați din când în când, o amestecătură alandala, făcute să sune frumos dar, în realitate, este moartea, este sfârșitul vieții și al spontaneității umane.
Și mă ia cu fiori, și îmi aduc aminte de oamenii ăia care deveniseră disperați din cauză că li se terminaseră muzica originală.
Ni s-a terminat muzica originală, oamenilor.
Era remestecăturilor a început.
Scooter, HIM si Tarja Turunen? Cetin, mi-ai spart contul de youtube? :)))
I walk alone aia e foarte placuta! Am avut sansa s o ascult si in concert. Poezie pura!
Manelele nu moare nici o data!
pentru ca nu au dusmani…
Este un fel de laba in cerc dar cu muzica!
Cartea era cam asa – aia erau intr-un buncar anti-atomic, puteau trai vreo 2000 de ani si mai erau vreo 10 parca in toata lumea.
Incep sa isi dea seama ca muzica se reperlta dupa vreo 2 luni sau asa. Finalul e ca reactorul nuclear care ii alimenta incepe sa se beleasca, ca era cu plutoniu, si incepe sa ii otraveasca si mor, ca alte buncare din acelasi motiv.
Concluzia era ca ceva tot te omoara, uneori reactorul bun in loc de bomba rea.
Ha, amintiri de când eram tânăr.
Nu mai țin minte, dar parcă tot “AI”-ul i-a omorât (calculatorul declanșează un atac și calculatorul de dincolo răspunde, până se face totul scrum).
ro.wikipedia.org/wiki/Ultimatum_-_ultimele_zile_ale_unui_război_atomic
unu’ n-ar fi pus mana sa compuna ceva nou
“Cezar Lăzărescu – Ultimul”, din colecția “O falie în timp” sau mă rog, ceva număr din revista “Povestiri științifico-fantastice”.
E bună.
youtu.be/gczoE3wM5Oc?is=ZLKEizz8pctuy7b0
zilnic ma gandesc la euro, ascult asta si bag demisec.
Mi-aduc aminte de un episod din Scorpion de acum cativa ani in care niste infractori furasera un program/algoritm care crea (am cautat in DEX ca nu mai stiam daca imperfectul e cu 2 de e) doar hituri muzicale si imi ziceam atunci: bai nu pare imposibil sa existe asa ceva. Uite ca acum traim astfel de momente in care un program, pur si simplu, ne genereaza melodiile care ne plac.
Daca te mai incurci la conjugarea verbului “a crea”, atunci cand ”a lucra” la conjugare are un ”e”, ”crea” are 2.
Lucrez-creez
A lucrat-a creat
etc.
muzica “originală” oricum e tot reamestecată,reutilizată și reciclată de artisti
ceva original si genial mai apare din cand in cand… ultimii, angine de poitrine!