Mă uitam pe net la comentariile legate de moartea lui PAH (simt așa, ca un junghi în inimă când realizez că s-a dus, mi-e greu să înțeleg și să accept, probabil de asta trebuie să fii prezent la înmormântarea cuiva și să îl vezi, ca mintea ta să poată înțelege și să accepte că gata, s-a întors în țărână, viața ta nu îl mai cuprinde).
Evident, sunt, cumva, de acord cu cei care lovesc în scrierile sale și în convingerile sale, pentru că nici eu nu eram de acord cu ele, absolut deloc, pur și simplu, de la omul care îl ura VISCERAL pe Iliescu, a ajuns la… nu știu, ce era și ce făcea în ultimii ani.
Evident, nu sunt de acord cu cei care vorbesc despre vai, ce prost era, ca toți suveraniștii. PAH a fost un om genial, un om CULT, un om care a uitat cărți, în viață, mai multe decât au citit majoritatea dintre voi, excluzându-l, poate, pe Maithun.
Și râd amar, citind comentarii despre cum s-a vândut el suveraniștilor, despre cum a luat banii de la Voiculescu, Georgescu sau cine o mai plăti pentru scrieri.
Gândiți-vă puțin, în sinele vostru, când a fost ultima oară când ați susținut fizic, cu bani, un om care vă place cum scrie, ȘTIIND, de altfel, cât de important e scrisul și cât de bine, sau rău, poate face. Când a fost ultima oară când ați ales să vă rupeți de la gură și să plătiți pentru munca unui om care din asta trăiește, din scris? Este că nu ați făcut-o decât puțini dintre voi, restul sunteți de părere că nu e atât de important, găsiți gratuit în altă parte, pe internet, dacă e, dacă nu se descurcă cu banii, marș la muncă, nu la întins mâna?
Dar oamenii ăștia asta muncesc, asta e munca lor, aș putea zice chiar foarte grea. Dacă VOI nu îi oferiți vreo valoare și sunteți de părere că eh, plm, mare brânză, iată, îi găsesc valoare ceilalți, oamenii de care nu vă place. Și realizați, brusc, că niște penițe foarte smart și foarte influente scriu dintr-o dată împotriva a ce credeți voi. S-a vândut! Păi normal că s-a vândut, pentru că și el, ca și voi, vrea să mănânce din munca sa. Dacă cei de pe partea asta a baricadei nu i-o apreciază, iată, se găsesc alții care o fac. E foarte mișto să scrii din convingere, dar când nu ai cu ce să îți crești copiii, începi să îți folosește talentul și la scris texte care aduc bani.
Vă plac textele pe internet? Vă plac unele ziare, reviste? Cumpărați-le. Faceți-vă abonamente la ziare și reviste. Dați click pe reclamele de pe siturile unde vă place să vă petreceți vremea. Susțineți-vă jurnaliștii și scriitorii preferați. Eventual și bloggerii. Nimic nu e gratuit, de fapt, pe lume, iar textele alea care vă plac vouă nu se scriu singure. Oamenii din spatele acelor tastaturi au și ei familii, au copii, au rate și viață. Și aleg să trăiască din scris pentru că la asta sunt buni și la asta se pricep. Dacă voi nu le recunoașteți valoarea, le-o vor recunoaște alții. Și e posibil să nu vă placă ce iese la final.
Odihnește-te printre stele, Patrick, dragul meu. Ai fost un suflet zbuciumat, cu multe bune, cu multe rele. Eu am avut parte mai mult de cele bune și o să le țin minte.
Un om foarte talentat. Îl citeam cu plăcere și când nu eram de acord, doar nu trebuie să fiu de acord cu dna. Bovary ca să-mi placă romanul, nu?
Apropo, cred că sunt prosti de bubuie cei care au următoarele prezumtii: ziaristul X scrie cum îmi place mie, deci e independent; ziaristul Y nu scrie ce-mi place mie, deci e vândut, teleghidat și prost.
.utu-te-n peniță, tătarule! o analiză atît de brutală și totodată atît de reală! l-am citit pe P.A.H. ani de zile în Academie, după aia i-am mwit la grămadă, sub Adamescu, și am încetat să-i mai cumpăr de cînd cu bușcu și oprescu (? sau pesede?)! dar da, m-am gîndit de multe ori la exact ce ai scris aici: și eu, și tu, și toată lumea tre să mîncăm…
mă fut în ea de țară! de aia am și plecat cîine sur la vînătoare, pentru ca fie-mea să nu fie nevoită să facă alegerile mele!
RIP P.A.H., o peniță iscusită și un erudit pe care (probabil) te-a încălecat viața!
cumparam academia catavencu in fiecare miercuri ca sa citesc pe pah si jurnalul lui tetelu. radeam ca prostu in metrou singur citind. nici nu visam vreodata sa il cunosc pe pah. bine, l-am cunoscut si pe tetelu. oh well…
Exact! Am cumparat Academia Catavencu saptamanal pe vremuri. Si nu prea aveam bani de dat pe presa, dar pentru revista aia am gasit de fiecare data.
Câine surd la vânătoare. În rest așa e, scriitorii nu trăiesc din fotosinteză.
Duminică dimineața. Examen la matematica (sau ce-n mm era aia…). Am marea onoare sa prind loc in fata, ca asa-i cand vii la 7:50.
Începe examenul. Ma rog, începe pentru tocilari, ca pulimea n-avea treaba. Noi, cei din linia intai (sa ne traiesti, maestre), incercam sa mai ciupim cate ceva. Problema era ca nici măcar nu știam cum naiba sa scdiem de la altii. Adică aruncam un ochi, apki incercam sa desenam hieroglifele alea. Trece vreo juma de ora, si vine profu către puletele de lângă mine:
– Vrei un 5?
-?
-Zi, ma! Iti dau un 5 pe ce ai scris?
Procesorul turat la maxim, overlclocking, vdpln… Daca ii zice ca da, poate mai trece la pulivar, ținând cont de cine era tataie ala de mate.
– Bre, da lucrarea. Ai 5. E bine?
– Sa trăiți domn profesor, sănătate!
– Esti liber…
…
-Care dintre voi lucrează?
Ridicam mana sus, astia batuti de soartă. Ce lucrati? Depozit, șofer, numai scursuri sociale pe acolo. Se uita la noi, si ne felicita. Bravo, măcar faceti ceva. Pe ce salarii lucrati? 800…
Mai scbimba mosu două vorbe, apoi ne spune :
Țineți minte, cu totii ne vindem. Important e sa ne vindem cat mai scump!
Asta e tot ce am reținut de la matematică. Te futi in ele grupuri și inele, analiza matematica, geometria pulii…
A mai întrebat o singura data : care vreti 5? Au rămas in sala muistii, aia de luau note de la 10 in sus…
Asa ca, fratii mosului, trebuie să ne prostituam, într-un fel sau alrul. E doar o chestiune de timp.
Eu sustin de mult, chit ca am suparat multi colegi, ca jobul este “prostitutie intelectuala”. Unele isi inchiriaza curu cu ora pe sosea, noi creieru cu ora la job.
Mai sunt si aia cativa care muncesc cu placere, din placere si ce le place, dar procentul e infim. Boss, iti place sa bati cuie. Ai orgasm sa bati cuie. Te trezesti dimineata cu chef sa bati cuie, dar dupa jdemii de cuie batute cativa ani de zile, te cam plictisesti oricum ai da-o.
Articol greu, se vede că ai ținut la omul respectiv. Dar gura lumii, mai ales a românilor scăpați pe net, e greu de mulțumit, cu atât mai mult cu cât ești persoană publică și toți trebuie să aibă o părere despre munca ta. De dat cu banul, mai greu.
E ca si cum ai zice , a fost doctor, chirurg, era cel mai, cel, dar avea copii, nevoi, asa ca mai aranja si transplanturi pt comenzi.
Nu acoperim niciodata moralitatea cu profesionalismul.
Cu totii (trebuie sa) facem compromisuri dar nu cu constiinta.
da, e fix la fel.
Bossu, de acord, dar n-ai inteles ideea. Doctoru ala nu lucreaza pe gratis, cum era vorba in exemplele date de șefu la blog…
Nu l-am citit pe om, nu-l cunosc decat dupa renume. Dar ma oftica maxim faptul ca stiti voi in plm ca s-a vandut ca nush ce. Da poate omul chiar asa gandea, poate era opinia lui, indiferent ce-a scris. De ce chizda ma-si in tara pulelui rasare nu suntem capabili sa respectam faptul ca cineva are o opinie contrara cu a noastra…
dar eu nu am zis ca știu eu ca s-a vândut. doar am zis ce se poate intampla
Nu am spus de tine, era pentru colegii comentatori, si nu musai pentru cazul de fata. Cine nu-i cu noi, e vandut. Pe mine spre exemplu ma bucura cand cineva are opinii contrare. Chiar daca ma enervez, sau ma amuz cu superioritate. Aia e democratia, zic eu. Ca am mai avut perioade cand eram toti de acod, si a iesit un cacat.
7 se trage de la deceniile de comunism. Romanii si diferenta de opinie sunt ca apa si uleiul. ‘Cine nu e cu noi e impotriva noastra’ a ramas adanc inscris in ADN-ul poporului.
Un jurnalist care scrie doar ce-i comandă patronul e salahor cu peniță. Nimic rău în asta, dar să nu aibă pretenții de imagine sau păreri mai bune. Un ciomăgar al condeiului, un jandarm al gazetăriei care dă în cine i se spune, mai mult sau mai puțin tehnic, după cât îl ajută calitățile şi mijloacele specifice.
Asta ar fi varianta favorabilă în acest caz…
momentu ăla cand si oamenii isteți dau dovadă de prostie
@7
s-a ridicat la fileu problema ca trebuie intelesi acesti oameni care “s-au vandut”. nu s-a zis ( eu in speta) ca daca a facut asa si asa, nu e ok sau ca nu accept opinii diferite.
e putina subtilitate aici, nu zic superficialitate ca nu e ok.
de curiozitate cum judeci ca s-a vandut cineva, sau a tradat cineva ?
sau zici ca a avut o opinie diferita, e?
De regula, nu-mi bat capul foarte tare. Daca nu-s de acord cu ce zice unul-altul, ignor si imi vad de treaba mea, si evit sa mai citesc respectiva publicatie sau autor daca fenomenul are loc in mod constant… Sau block pe FB si etc.
Poti sa fii si erudit si lichea in acelasi timp, doar atat zic
La moartea lui PAH am vazut ceea ce cumva stiam de mult ca exista la noi in societate. Concret lumea tine minte ce ai facut ultima data, niciodata ce ai facut in trecut. Perceptia umana fiind cea care dicteaza in aceste cazuri. Bineinteles am vazut exceptii de la regula si in mare totul a plecat de la oameni care au interactionat cu omul si care stiau istoria si tot ce a fost el, insa restul de oameni l-au judecat fix din prisma ultimelor evenimente recte colaborarea cu gandul si a ultimelor isprave.
Strict pe speta PAH nu pot sa-mi dau prea mult cu parerea. Schimbarea de discurs a survenit cam dupa episodul cu Burduja. Intuiesc ca acea poveste l-a afectat mai mult decat a lasat sa se vada si brusc a inteles ca na viata-i frumoasa si o poti arde cu principii si alte povesti atata timp cat ai bani, nu-i ai lucrurile devin urate. Desigur a fost si un pic dorinta de revolta si atitudinea revansarda pe care o ai in acele momente ca om. Manat de toate astea si mai ales raportat la realitatile presei romanesti colaborarea cu gandul a fost pasul urmator si firesc. Toata lumea l-a judecat si l-a desconsiderat pentru anumite chestii si mai ales de ce se apucase sa scrie, dar omul a ales sa faca ceea ce milioane de romani fac deja in privat fie ca ne place sau nu. A inceput sa accepte compromisuri si diverse chestii caci viata este naspa dupa o anumita varsta. PAH la inceput de ani 2000 sa nu zic ani 90 l-ar fi detestat pe PAH de acum pe buna dreptate, insa idealismul tineretii nu tine de foame la batranete.
Cronologia a fost un pic diferită, e o poveste d genul oul sau găina.
Mai întâi au avut un munte de cititori, numărul mare de persoane la care ajungeau i-au făcut atractivi pt mizerabilii cu bani, așa că au primit oferte și au început să împroaște kkt. Atunci au început să își piardă credibilitatea și cititorii, nu invers. Nu au rămas, săracii, cu 100 de ziare vândute pe săptămâna și s-au gândit Vântu sa ii salveze, și de-aia au început să scrie mizerii.
Mi-aduc aminte cum am înțepenit când, cititor relativ constant de AC care eram, am citit în presă că îi cumpără Vântu, in 2006.
din ce tin eu minte, la vanzarea catre vantu au profitat aia gen buscu, tetelu, cucui plm. pah a fost sarit din schema ptr ca era minor la infiintarea revistei.
Din respect pentru tine si relatia ta cu el nu am comentat nici la primul articol si nu o sa comentez despre PAH nici acum, insa legat de “oamenii ăștia asta muncesc, asta e munca lor, aș putea zice chiar foarte grea.”, problema nu se pune asa. Daca eu ma apuc sa mut un bolovan de 2 tone de la stanga la dreapta zeci de ani, se cheama ca fac o munca grea. Nu se cheama insa si ca fac vreo munca utila sau care produce ceva ce merita renumerat. Nu e obligatia societatii sa rasplateasca efortul oamenilor, ci oamenii trebuie sa faca efort/aleaga meserii in interesul societatii. Probabil pentru PAH, ultima oara am dat bani in ’98 cand mai cumparam AC, dupa munca lui (si a altora) a devenit irelevanta, trebuiau sa se reinventeze nu sa (creada ca) se razbuna cumva pe societate schimband macazul.
Asa am facut toti astia de o anumita varsta care am muncit in zeci de domenii, si nu am ramas sa facem ce faceam la 14 ani si sa avem pretentii ca meritam de mancare.
ca sa ai pareri trebuie sa stii limba in care sa le exprimi
dăcât zic
La modul general, enigmele au explicații foarte simple, geniale de-a dreptul.
N-am cunoscut omul, l-am citit până un pic după 1999 – când am plecat din România – dar știam demult că bea la modul, așa, pantagruelic.
Băutura încurajează talentul, dar pe termen lung erodează etica, deciziile, de sănătate să nu mai vorbim… Am un caz în familie: medic strălucit, profesionist de mare succes, cu diagnostice și tratamente răsunătoare – în bula lui… – și care, purtat pe aripile succesului și anturajelor dubioase, a început să bea, din ce în ce mai mult, până când undeva tot pe la vârsta lui PAH ajunsese nu mai facă altceva decât să dea certificate medicale din buric, pe 2-3 votci mari, la barul din colț.