Moartea unui jurnalist

Mă uitam pe net la comentariile legate de moartea lui PAH (simt așa, ca un junghi în inimă când realizez că s-a dus, mi-e greu să înțeleg și să accept, probabil de asta trebuie să fii prezent la înmormântarea cuiva și să îl vezi, ca mintea ta să poată înțelege și să accepte că gata, s-a întors în țărână, viața ta nu îl mai cuprinde).

Evident, sunt, cumva, de acord cu cei care lovesc în scrierile sale și în convingerile sale, pentru că nici eu nu eram de acord cu ele, absolut deloc, pur și simplu, de la omul care îl ura VISCERAL pe Iliescu, a ajuns la… nu știu, ce era și ce făcea în ultimii ani.
Evident, nu sunt de acord cu cei care vorbesc despre vai, ce prost era, ca toți suveraniștii. PAH a fost un om genial, un om CULT, un om care a uitat cărți, în viață, mai multe decât au citit majoritatea dintre voi, excluzându-l, poate, pe Maithun.

Și râd amar, citind comentarii despre cum s-a vândut el suveraniștilor, despre cum a luat banii de la Voiculescu, Georgescu sau cine o mai plăti pentru scrieri.
Gândiți-vă puțin, în sinele vostru, când a fost ultima oară când ați susținut fizic, cu bani, un om care vă place cum scrie, ȘTIIND, de altfel, cât de important e scrisul și cât de bine, sau rău, poate face. Când a fost ultima oară când ați ales să vă rupeți de la gură și să plătiți pentru munca unui om care din asta trăiește, din scris? Este că nu ați făcut-o decât puțini dintre voi, restul sunteți de părere că nu e atât de important, găsiți gratuit în altă parte, pe internet, dacă e, dacă nu se descurcă cu banii, marș la muncă, nu la întins mâna?

Dar oamenii ăștia asta muncesc, asta e munca lor, aș putea zice chiar foarte grea. Dacă VOI nu îi oferiți vreo valoare și sunteți de părere că eh, plm, mare brânză, iată, îi găsesc valoare ceilalți, oamenii de care nu vă place. Și realizați, brusc, că niște penițe foarte smart și foarte influente scriu dintr-o dată împotriva a ce credeți voi. S-a vândut! Păi normal că s-a vândut, pentru că și el, ca și voi, vrea să mănânce din munca sa. Dacă cei de pe partea asta a baricadei nu i-o apreciază, iată, se găsesc alții care o fac. E foarte mișto să scrii din convingere, dar când nu ai cu ce să îți crești copiii, începi să îți folosește talentul și la scris texte care aduc bani.

Vă plac textele pe internet? Vă plac unele ziare, reviste? Cumpărați-le. Faceți-vă abonamente la ziare și reviste. Dați click pe reclamele de pe siturile unde vă place să vă petreceți vremea. Susțineți-vă jurnaliștii și scriitorii preferați. Eventual și bloggerii. Nimic nu e gratuit, de fapt, pe lume, iar textele alea care vă plac vouă nu se scriu singure. Oamenii din spatele acelor tastaturi au și ei familii, au copii, au rate și viață. Și aleg să trăiască din scris pentru că la asta sunt buni și la asta se pricep. Dacă voi nu le recunoașteți valoarea, le-o vor recunoaște alții. Și e posibil să nu vă placă ce iese la final.

Odihnește-te printre stele, Patrick, dragul meu. Ai fost un suflet zbuciumat, cu multe bune, cu multe rele. Eu am avut parte mai mult de cele bune și o să le țin minte.