Am cățeau de câteva luni și mi-a devenit clar că ăștia doi nu se vor înțelege, la nivel de prieteni, niciodată. Efectiv nu se suferă unul pe celălalt decât cel mult la nivel de câțiva metri distanță și pe perioade scurte. Dacă, la început, Masha era jucăușă și alerga după Max […]

Sâmbăta seara, 10 jumătate, prilej de zăcut în curte. Telefonul face ding. Ding ding. Ding ding d-d-d-ding. Mă rostogolesc după el și citesc așa: S-a încuiat al meu de la AirBNB pe dinafară, ești acasă? Pentru context, noi aici ne mai pasăm chei de la apartamente, mașini, cutii poștale, păstorim pisici și udăm […]

Când îl aveam pe Igor, i-am adus acasă un pui de mâță, tot negru. Ne cam temeam că nu o să îl accepte, eventual o să găsim niște puf negru prin casă la un moment dat și pe Igor scobindu-se-ntre dinți cu un femur mititel. De unde, din prima seară l-a adoptat de […]

Nu l-am suferit niciodată pe Mihai Șora, când era în viață. Trecutul său de grangure comunist atașat de Ana Pauker, omisiunile intenționate din viața sa, ca să reținem doar ce filozof mare era (o fi fost, nu știu), nu și faptul că a contribuit personal la realizările Anei Pauker plus toată lacrimogeneala aia […]

Râdeam, împreună cu un grup de amici, de valul de emoție colectivă din online, instalat odată cu accederea în luna decembrie, val care aduce acea bunătate grețoasă de sfârșit de an, unde oameni, sau femei, care tot anul sunt niște scârbe vorace, devin brusc îngerași care doresc să ajute, să facă să fie […]

Am adormit azi lemn, pe la 8 dimineața. Motanul meu Papsi (fiica mea il alinta Maxi Papsi si, pana la urma, observ ca s-a decis ca e Papsi) are o chestie tare haioasa. Se cacă pe el de frică dacă îl bag în cușcă să îl transport undeva, ieri l-am dus la

Mi-am pus ieri ceva la microunde și am așteptat să treacă minutul acela după care poți scoate farfuria incredibil de fierbinte și mâncarea tot rece. Am stat un minut întreg fără să fac nimic, doar am privit în gol cum se duc secundele, una câte una, într-o curgere înceată și inexorabilă. 47…46…45 aproape […]

Mă uit pe facebook și observ că mulți oameni care au pisici neglijează faptul că și pisicile, ca orice alt animal, au nevoie de educație pentru conviețuirea cu oamenii. În paranteză fie spus, facebook a trecut la metode agresive în încercarea de a-mi elimina opiniile de acolo. Pagina verified este semidecedată, 47 000 […]

Scris de Gabi Bartic Postare lungă și complet fără poze, că eu, spre deosebire de Dl Preșe n-am poze cu mine cu elevi mulți să pun, cum a pus el (mai mult de 40) în „România Educată”. Așadar, sinteză. Ca să arăt că totuși pe mine școala m-a învățat să […]

Colegul de interneți Radu a recuperat dintr-o clădire intrată în renovare o pisică adultă de până în 2 ani cu tot cu pui și acum le caută o locuință stabilă. Pisica adultă este calico (multicoloră) cu blana lungă, este extrem de sociabilă și cuminte, învățată la litieră și deparazitată extern și intern […]

Sunt mândru proprietar de pisică (vă salută Cizmă, nu poate fi prezent acum printre noi, că are program de sex, ca în fiecare primăvară/vară), iubesc animalele (exceptând caii, de care mi-e frică) dar, de când cu facebook, urăsc pisicile digitale. Și nu, nu pisicile acelea din meme-uri, grumpy cat sau puiul […]

Citind acest articol, realizez că în continuare nu știu de ce twitter nu a prins în românia și nu e frecventat mult mai mult, așa cum ar trebui. Știți, în US, de exemplu, dacă o știre nu a apărut pe twitter, ea nu există. Linkul de twitter a început să fie sistem de […]