Am învăţat o chestie cu donaţiile pe paypal, de când cu donaţia pentru Emanuel. Şi anume că la paypal, pentru donaţii, comisionul minim e 42 de cenţi. DIN 2 DOLARI. Ştiţi când o să donez eu pentru Haiti? Când băncile nu o să îmi mai ia comision că mută dintr-un cont în altul […]

Am şi eu o nedumerire. Să presupunem că eu, un necunoscut, vin acasă la tine. Bat la uşă, tu îmi deschizi, după care eu încep să te înjur. La modul grosolan. Tu îmi închizi uşa în nas, după care eu ies în faţa casei şi încep să strig că nu accepţi adevărul. Ţi […]

Ştiu, titlul e banal. Deşi de fapt gândul meu mă duce spre cartea lui Alexandre Dumas, nu la rezultatele revoluţiei. Din păcate, în aceste zile sunt din ce în ce mai puţini cei ce au auzit de Alexandre Dumas şi mult mai puţini cei ce au citit ceva de el. Aşa că o […]

Ştiţi ce mi-a plăcut mie la manifestaţia spontană din Piaţa Universităţii şi Timişoara? Afişele mari, frumoase, lucitoare, cu mesaje clar legate de momentul respectiv, tipărite în tipografii. Probabil că au fost tipărite spontan, pe drumul spre flash mob sau cum s-a numit ăsta. Nu în nici un caz nu au fost tipărite de […]

Primul monument e cel închinat lui Maicăl. Habar nu aveam de existenţa lui, până când într-o seară de plimbare prin Herăstrău, l-am găsit. Desigur, nu voluntar. Partea funny e, şi asta e pe bune, am martori, pizdulicile care treacea prin faţa chestiei se opreau, se reculegeau, îşi făceau o cruce largă şi plecau […]

Cum să devii bogat în câţiva paşi simpli? Foarte simplu. Te apuci şi scrii o carte, extrem de descriptivă, despre ce ar trebui să facă alţii pentru a se îmbogăţi. Ce mi-a venit? Mă uitam azi dimineaţă în bibliotecă, pentru o lectură de budă, că twitterul, distracţia mea favorită în locul respectiv, era […]

Acum 6-7 ani, dacă aveai ghinionul să nu fii din Bucureşti şi să imi ceri informaţii pe stradă. Erai în plop. Calculam rapid zona, după care îi explicam tipului cum să ajungă fix la 180 de grade, în cel mai îndepărtat punct posibil. Ţin minte cu regret cum l-am trimis la Glina pe […]

Azi am dat în hypermarket cu căruţul peste un copil. Un copil de vreo 3 ani maxim. Nu l-am lovit, doar l-am atins uşor, pentru că am reuşit să mă opresc în ultima clipă. De ce am dat peste el? Pentru că vita de bunică-sa îi dăduse coşul plin de cumpărături să se […]