Când eram mic, nu sufeream grăsimea și pielea de pui fiartă, mai ales pentru că eram obligat să le mănânc, că de unde altceva. Asta din lucrurile pe care, totuși, le mâncam, nu am mâncat niciodată prepeliță, porumbel, am gustat o singură dată iepure și o dată vânat și nu mi-au mai trebuit. De fapt, problema mea este animistă, mi-e scârbă să mănânc animale care sunt întregi și au forma inițială.

Ideea de a mânca pui rotisat, de exemplu, îmi provoacă o silă masivă, deși mănânc cu plăcere pui, cât timp nu are formă de pui. Nu mai vorbesc de purceluș de lapte sau șmecherii la proțap, pentru că ajung la sanvisuri de benzinărie. De aia nu mănânc nici păsăricile alea gătite întregi, 3 la farfurie, gen prepeliță sau mai știu eu ce. Sau pește cu cap. Sau orice altceva cu cap, care te priveste, cu ochi goi, așteptând să fie mâncat. Sau ciorba/supa în care a fiert respectivul organ gânditor. Sper că se înțelege că asta exlude complet savurarea mâncării numită creier.

Dintre legume, nu sufăr gustul de broccoli, deși am încercat în absolut toate formele, înclusiv pasat și pus în supă. Nu pot, aia e, nu pot, știu că e minunat de sănătos, mai bine iau pastile cu broccoli decât să le mănânc. Nu îmi plac vinetele altfel decât salată, orice altă chestie mi se pare nasolică. La fel și dovleceii. Nu pot să mănânc anghinare și sparanghel, efectiv nu le văd scopul.

În rest, mănânc de toate.