După ce o să treacă distracția asta cu sfârșitul lumii din cauza coronavirusului, mulți dintre voi vor rămâne cu niște stocuri babane de mâncare oarecum neperisabilă, gen conserve, tone de făină, (făină care, nedepozitată corespunzător, face viermi și mai puteți și sări în aer din cauza ei), uleiuri ieftine, ce ați mai apucat […]

Cât am stat cu nevastă-mea pe la Polizu, am căutat chestii de mâncare pe la tarabele alea de pe Buzești, supranumite stretfood, cu mâncare minunată, gătită de oameni deosebiți. Băbăeț, vă spun sincer, mai multe bășini decât la pastramagiii ăia care își câștigau pâinea vânzând chifle oamenilor nu am văzut de multă vreme. […]

M-am gândit, în ultima perioadă, la o idee care mi se pare chiar utilă pentru toți tații din românia care stau cu copchiii lor acasă, NESUPRAVEGHEAȚI DE DOAMNE, duamne păzește. E plin internetul de situri cu haleu. Tot felul de figuri, carne de panda în sos din lacrimi de sturz virgin, creme brulee […]

În general, când ajung prin alte țări, urmez regula de bază a turistului deștept. Nu mănânci în centrul orașului unde ești și nu te duci acolo unde e gol, ci cauți localul unde e plin de cetățeni indigeni relaxați, care mănâncă bine și beau la fel de bine. Desigur, câteodată sfaturile astea geniale […]

Jigodiuța mea e incredibil de deșteaptă. A învățat o grămadă de chestii într-o lună, știe să șadă, să latre la comandă, să se pișe la comandă, vine, pleacă, aduce mingea, în fine, tot felul de chestii mișto, pentru o cățea de 3 luni și puțin. Problema mea e că mănâncă orice […]

Una din chestiile care m-a uimit major pe Transfăgărășan a fost asta. Cele câteva tarabe cu mezeluri tradiționale, aflate pe marginea drumului. Băi copii, sunt fix pe marginea drumului. Nu există frigidere sau ceva pentru niciunul din acele produse alimentare. Produse alimentare care stau atârnate pe sfori, afară. La 30 de […]

Am scris despre Waterloo, demult, mult prea demult. Unul din puținele restaurante din București care îmi plăceau fără rezerve. Mâncarea super, berea belgiană, o grămadă, chelnerii extraordinari, totul, absolut totul pe gustul meu. Din păcate pentru mine, s-a încheiat și povestea Waterloo. Nu, nu s-a închis. Doar că l-au stricat. […]

Practic, de fiecare dată când merg la mama, ies de acolo ca un gâscan îndopat, ca să iasă ficatul bun și dulce. Nu contează cât de gras sunt sau dacă am mâncat. Ia și cu niște supă, ia și cărniță cu hrean, ia și niște tort, ia și niște grătar, ia și niște […]

Fac parte din Generația cu cheia de gât. Am crescut printre blocuri de beton, mâncând dude pline de praf de la fabrica Borangicul, crescându-mi frații și văzându-mi părinții când se putea, în general când veneau doar seara, de la muncă. Nu am avut bunici, bunicii mei au fost la țară și […]

Mie îmi plac câteva mâncăruri pe lume, singurele pe care LE DORESC. Supa de pui cu tăieței de casă și piftia. Dar piftie ca în bucovina, pentru că în restul țării e o mândrie ca, de exemplu, mațul de la caltaboș să miroase a rahat, cum se exprima o doamnă olteancă, așa e […]

Păpica de pește din imagine este fix 49.99 la pet shopul din Auchan. Eu nu prea sunt atent la prețuri și dacă sunt și alpha lister plin de bani, nici atât. Doar că mi s-a părut scump rău pentru o cutiuță cu fulgi de pește uscați. Așa că m-am dus la petshopul din […]

Mâncarea mea preferată este supa cu tăieței. Dă-mi asta de 3 ori pe zi, că nu mă supăr. Bine, îmi place și piftia, dar aia e o mâncare complexă, pe care nu o mănânc decât dacă e făcută de nevastă, altfel mi-e silă. Revenind, am mâncat ieri cea mai bună supă cu tăieței […]

Zilele astea am foarte ocupat cu diverse. Una din diversele astea a fost că am găsit un blogger foarte tare, care merită susținerea mea până în pânzele albe. Și anume, l-am găsit pe Alioja. Alioja scrie frumos, e haios și îmi aduce aminte de cineva care a trecut meteoric prin viața mea. Un […]