Scris de Ionuț

Salut Cetin,
Am citit articolul tau recent cu referire la ursoaica si puiul ei impuscati la Odorheiul Secuiesc. Mi-au atras atentia comentariile articolului ..

As vrea sa incep prin a spune ca nu sunt pro sau contra impuscarii ursilor. Cred ca nu este relevant – banuiesc ca in secolul in care traim exista oameni bine calificati care pot gasi solutii de orice natura unei astfel de probleme si ca nu e datoria mea sa gasesc solutia. Eu, ca multi altii, ma aflu printre cei care au nevoie de o solutie.

Am insa o problema cu gradul de constientizare al pericolului si al fricii generate de un urs si al lejeritatii cu care se vorbeste in comentariile de la articol. Este aceeasi lejeritate (putin spus) cu care vorbesc majoritatea celor care isi exprima o opinie despre subiect, oameni care n-au vazut probabil un urs decat la zoo sau in vreo escapada pe Transfagarasan si n-au simtit vreodata frica in oase cand au vazut un urs, in habitatul lui natural (devenit deja gospodariile rurale) mancand un porc in curtea casei sau trecand pe drum in timp ce mergeau pe jos spre “naveta” care-i duce in oras la munca..

Foarte multi considera “OMUL” vinovat, aceasta entitate numita OM, in mod similar precum “sistemul e de vina” dar nimeni nu-si imagineaza omul, individul, tatal, mama, copilul, pus in situatia de a se intalni cu un urs intr-o comuna de deal/munte. Cred cu siguranta ca niciunul dintre oamenii care inteleg pericolul generat de ursi asupra gospodariilor lor nu arunca paine si mancare ursilor pe drumuri in statiuniile turistice.. si nu-si pot asuma vina “OM”-ului la general care e raspunzator de toate

O sa intru putin in detalii, poate reusesc sa deschid si o alta perspectiva asupra oamenilor care traiesc cel putin cu o frica : frica de a fi atacat de urs sau frica de a pierde agoniseala de peste an in gura..ursului.

Inainte de a veni in Bucuresti acum 20 si ceva de ani la facultate, am trait intr-o comuna de deal din judetul Arges, Cicanesti, la 20 km de Curtea de Arges. Nu am auzit niciodata cand eram copil de vreun risc privitor la urs, mergeam prin padurile din comuna foarte des, ne jucam acolo, mergeam si la parcelele mici si imprastiate de pamant pe care trebuia sa le lucram fara niciun stres din punctul asta de vedere. Tatal meu a fost brigader la Ocolul Silvic si mi-a povestit cum a asistat neputincios cum unul din padurarii din echipa lui a fost rupt de urs sus pe munte..o poveste care l-a marcat pe viata…

Mama mea inca mai traieste si locuieste acolo, mergem cat putem de des, petrecem atat cat putem de mult timp acolo in special pentru cei 2 juniori ai nostri.
Primele atacuri ale ursilor cred ca au inceput acum 7-8 ani, insa anul trecut au terorizat complet comuna..

Vorbesc de gospodarii mici, ale oamenilor care muncesc in oras, dar cresc in gospodarii 1-2 porci, oi, capre, gaini etc, care au cate o mica plantatie de meri sau nuci care au fost devastate de urs..

Vorbesc de gospodarii rasfirate – palcuri de 4-5 case imprastiate pe dealuri (la o simpla cautare pe Maps se poate vedea asezarea) , in care copiii de orice varsta merg la scoala centrala (1-2-3 km) cu sau fara masina parintilor.
Nepoata mea, de 11 ani, merge aprox 200 metrii (dintr-un total de 1500) pana la cel mai apropiat palc de case, pe jos, la scoala prin acelasi loc prin care in ultimii doi ani, doi vecini ,in timp ce se duceau spre munca s-au intalnit cu ursul in drum si s-au intors acasa transfigurati de frica.

Anul trecut .. sotia si copilul mic de 1 an si jumatate, stand o saptamana la tara , au trecut prin doua episoade in aceeasi saptamana in care ursul a atacat nopatea porcii vecinilor din stanga si din dreapta casei mamei mele, in aceeasi saptamana in care au fost alerte RoAlert in fiecare seara…E greu de imaginat ce inseamna doua nopti nedormite din cauza urletul animalelor mancate, al cainilor, al oamenilor.. E greu de imaginat cum ajungi sa incui usile casei noaptea cand dormi, pentru prima data in viata, de frica ursului care poate intra peste tine in casa..

Apropo de episoadele de atac in sine, nu stiu cati din cei care comenteaza de pe orice pozitie situatia ursilor in Romania au vazut vreodata vreun urs mancand..un animal de casa .. ursul nu omoara si mananca, ursul mananca de viu orice animal si nu se sperie usor de urletele taranului (daca mai e in stare sa le scoata). Le-as dori tuturor sa nu fie martori, multi poate ar vomita si doar sa vada animalul mort a doua zi.. nu pot sa trimit poze, insa am gasit un articol relevant chiar despre unul din episoade aici, in care la final au facut o poza porcului atacat www.ziarulprofit.ro/video-un-urs-a-facut-ravagii-la-cicanesti-arges-si-a-omorat-porcii-dintr-o-gospodarie-atentie-imagini-care-va-pot-afecta-emotional/

Poate sunt mai greu de inteles munca si costurile de crestere al unor animale la tara si din acest motiv ma astept sa fie greu de inteles si de ce oamenii nu-si mai iau concedii, nu mai pleaca nici macar pentru o noapte de frica ursului care poate sa vina sa le omoare animalele pe care le cresc.. si prefera sa stea acasa cu vuvuzele si petarde pregatite..
Nu stiu daca isi poate imagina cineva cum e sa mergi la scoala, la munca, la munca campului cu frica de a te intalni cu ursul.. Nu stiu daca isi pot imagina grija pentru mama, tata, sotie sau copii in diferite situatii..

Ii rog pe toti cei care nu au fost pusi in fata unor astfel de provocari sa incerce sa vada lucrurile si din perspectiva asta..perspectiva reala, a lumii paralele fata de lumea pe care poate si-o imagineaza ei..
Multumesc,
O zi buna sa avem!

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.