Sfârșitul ăsta de an era destul de așteptat de mine, pentru 3 chestii. Dune, Fundația lui Asimov și The Lost Symbol, făcut după cărțile lui Dan Brown.

Normal, când te duci cu traista la pomul lăudat, The Lost Symbol e o tâmpenie, zici că e filmat de studenții români de la actorie, scenariul e scris pe genunchi de o tanti ușor beată, iar actorii sunt absolut execrabili, tipul care îl joacă pe Langdon are carisma și capacitatea de a juca a unei amoebe.

Fundația, făcută de Apple, este o adaptare aproximativă, FOARTE APROXIMATIVĂ, a cărții lui Asimov, ușor tragicomică, făcută doar ca să îi scoată din sărite pe cei care încă mai știu să citească și au citit toate cărțile. Toate personajele sunt futute masiv ca să dea bine la PC, fără absolut niciun rost sau logică, R. Daneel Olivaw e o tanti cu fustă creponată, Gaal Dornick, care are povestea lui în carte, poveste pe dinafara celei din film, iarăși, e femeie, neagră, desigur, Salvor Hardin a devenit femeie, negresă, într-o acțiune complet fără niciun sens, fără legătură cu cărțile, tot filmul e o aberație plină de indieni, chinezi, femei și negri care mi-au stricat toată bunădispoziția. Iar eu sunt fan Asimov, aș fi înghițit aproape orice.

Așa că am deschis Dune cu o reticență masivă, în pofida laudelor de pe net. În general, când un film primește laude eroice prin US, înseamnă că s-a vomitat tot PC-ul din lume în el și se plătesc reviewuri la greu, ca să stimuleze vizionarea. După care e trimis în China, ăia plătesc să vadă filme americane, win-win și aia a fost.

Dar nu, vagi prieteni. Chiar nu. Nu știu cum au reușit, dar singura schimbare de sex este Liet Kynes și nu este absolut deloc chinuită, rolul său este extrem de neutru, contează foarte puțin ce organ are între picioare, poate fi foarte bine femeie. Și e un rol foarte bun, jucat decent și la locul lui, nu auzi nimic de genul Noi, fremenele, trebuie să știm să purtăm și tocuri, dar și pompe de călcâi.

Revenind la film…sunt cel care a prins cele 2 ecranizări anterioare. Bășina aia cu Kyle MacLachlan, făcută de un regizor ușor beat, dar și miniseria din 2000, cu Alex Newman și William Hurt. Aceasta, ultima, a fost mai decențică, dar totul din ea era făcut ca într-o comedie absurdă, toate personajele se potriveau ca nuca în perete, costumele erau idiotice și nu îți inspirau decât comedie bufă cu Leonore și Pantalone.

Dar filmul de anul acesta…este ca și cum cineva a avut acces la creierul meu și a vizualizat totul, după care a transpus în imagine. Totul, totul e așa cum mi-am imaginat eu acum mulți ani, când am citit prima oară cărțile. Costumele tuturor, sardaukarii, costumele de luptă, distraiurile, cristaiurile, ochii de Ibad, micul șoarece Muad Dib, modul îngrozitor de fioros în care arată Harkonnen, totul, totul este exact așa cum mi-am imaginat citind rândurile cărții. Totul!

Și a fost…oh, a fost minunat. Nu vă dau spoilere, nu știu dacă a apărut oficial în cinematografe și ar fi păcat, și-așa v-am zis de Liet Kynes. Este super mișto, iar Jason Momoa în rolul lui Duncan Idaho este exact, exact ce trebuie, nu am cum să mai văd alfel în minte acest personaj.

Singurul lucru pe care îl regret este că e construit să fie minim o trilogie. Și sunt aici două posibilități. Poate nu are succes în China și atunci nu îl mai face nimeni. Sau poate mor dracului și nu apuc să le văd, că m-aș zgâria pe lung de nervi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.