Aseară, la românii au talent, am fost marcat de 2 chestii. Nu, nu de tipul de mai jos, care a fost la limita penibilului, ci de faptul că tipul ăla din juriu, uit mereu cum îl cheamă, a permis ca rebutul ăsta să meargă mai departe, după care, la următorul, a spus plin de dezgust `eu nu înţeleg care e scopul tău aici.` Băi, dar scopul retardului ăsta care a trecut mai departe, care a fost? Respect Andi, că nu a fost de acord cu o asemenea mizerie.

A 2 a a fost prestaţia tipului care a venit cu mămica. Tipul având 27 de ani şi 2 facultăţi de regie. Nu, nu a regizat nimic niciodată, pentru că nu a găsit producător. Dar nu asta e ideea.
Ci faptul că omul ăla şi-a distrus viaţa datorită mamei sale. Aţi observat-o pe ipochimenă? Câtă nesimţire? Ce credinţă în capacităţile extraordinare a copilaşului ei, care mişca o văcuţă pe un deget şi zicea că e un trailer?

Serios, la un moment dat aproape că mi-au dat lacrimile. O viaţă de om, distrusă din cauza unei femei nebune, care a vrut ea neapărat ca fi-su să facă regia, deşi nu are treabă cu subiectul şi are un IQ destul de lejer sub 100.
Singura şansă a tipului, şi aia o şansă destul de mică, e ca mă-sa să dea colţul. Altfel nu va depăşi stadiul de virgin niciodată.