Supravegheați lecturile copiilor

Nu am găsit un titlu mai inteligent de atât, care să acopere ambele subiecte tratate în articol, așa că va trebui să ne mulțumim cu această formulare polițienească, care, de fapt, nu e deloc despre poliția lecturii.

Dacă aveți un copil mic și îl vedeți că citește mult, peste ceea ce ar trebui să facă copiii de vârsta sa, că e interiorizat și, în majoritatea timpului se retrage în lumea cărților, nu îl categorisiți rapid ca fiind un geniu și, prin urmare, de aia citește mult, foarte bine, în sfârșit avem un geniu în familie, ura.

În majoritatea cazurilor, apetența aceasta spre literatură și interiorizarea unei lumi predictibile, aflate între paginile cărților, este semnul unei divergențe tip ADHD sau Asperger, nu semnul unei genialități. Luați copilul de mânuță și mergeți să îi faceți niște teste de genul, ca să aflați din timp dacă cumva aveți fericirea de a avea un copil care nu este neurotipic.

Nu, nu veți putea face nimic pentru el, în mod direct, după ce aflați diagnosticul, pentru că nu există o vindecare pentru asta, nu e, propriuzis, bolnav, legăturile sale cerebrale sunt cablate în mod diferit față de restul, iar faptul că toți cei care nu sunt ca el sunt considerați normali, de către aceiași neurotipici, nu înseamnă că normalitatea actuală este normalul care ar trebui să fie.

Daaaaar, dacă veți ști asta, veți începe să citiți mult pe tema asta, veți afla lucruri noi și, ce e mai important, veți afla lucruri noi despre copilul vostru și veți înțelege cum trebuie să vă purtați cu el, cum trebuie să vorbiți cu el, totul pentru a-i crea un safe haven în familie și pentru a-l ajuta să se dezvolte cât mai bine, în direcția în care îl va duce neurodivergența sa.

Legat de lecturi, chiar dacă vi se pare că puiuțul vostru este genial și citește mult, incredibil de mult, NU îl lăsați să citească tot ce îi cade în mână, la vârsta la care alți copii încă nu vorbesc corect pentru că nu au bolta palatină dezvoltată.
Pentru că vor ajunge să citească lucruri grele, de neînțeles pentru copii de vârsta lor. Drame îngrozitoare, născocite de autori porniți să scoată gemete și lacrimi din piepturi de gravide adulte, nu de copii. Am citit Wuthering Heights, cred, pe la vreo 6-7 ani, găsită prin cărțile doamnei Boehm, de la etajul 2. Se numea La răscruce de vânturi și, vă zic, mi-a făcut creierul terci, cu toate complicațiile, cu Caterina moartă, cu Heathclifful vieții, vă zic, terci.

Și nu a fost singura, am citit zeci, dacă nu sute de drame, că erau singurele cărți vechi pe care le avea femeia aia în casă, avea o casă plină ochi de cărți și, evident, probabil prefera dramele, chestiile grele, femeie, bătrână, singură. Când citeam eu Somerset Maugham, colegii mei de clasă încă nu învățau tabla înmulțirii. Nu mai zic de cărțile nebune legate de nazism, lagăre, cărți cu poze, cu descrieri vivide ale crimelor de acolo. Știați că naziștii, în lagărul de femei de la Ravensbrück, le legau picioarele gravidelor care trebuiau să nască, după care notau meticulos toate chinurile iadului prin care treceau până mureau? Ei, iată, eu știam, și nu aveam o vârstă formată din două cifre. Știați că în camerele de gazare, morții formau o piramidă, cu baza formată din copii, după care bătrâni, femei și sus de tot, bărbații? Pentru că Zyklon B e un gaz care ocupă camera de jos în sus, prin urmare, în căutarea aerului, cei mai puternici se urcau pe cei mai slabi.

Practic, toate lecturile astea, în ordinea lor dementă, nu au făcut decât să îmi construiască un scut protector, la nivel psihic și să îmi oblige creierul să evite orice înseamnă dramă și dramatism. Nu pot citi decât SF-uri ușurele sau bazate pe știință pură, cum sunt cele ale lui Liu Cixin, fantasy-uri, comedioare tâmpite, scenarii de teatru, lucruri care nu mă pot afecta și nu îmi pot face mintea să se transpună în locul unor personaje cărora li se întâmplă chestii atât de îngrozitoare.

Prin urmare, da, urmăriți lecturile copiilor voștri, dacă le plac cărțile. Informați-vă înainte și oferiți-le opțiuni de citit potrivite vârstei lor. Vor ajunge și la vârsta la care vor putea citi brutalitățile și dramele lumii. Dar până atunci, păziți-i și aveți grijă de ei, pentru că cititul acesta fără filtru nu îi face deloc geniali, ci îi transformă în niște adulți…diferiți.