Inițial voiam să vă povestesc o chestie mai dură, oarecum pe subiect, legată de un moment greu din viața mea, acum 18 ani. Cred că 18 ani, anul acesta ai fi fost majoră, Mărie. Dar ar fi fost nepotrivită, mult prea nepotrivită. Așa că hai să discutăm ceva mai pe pozitiv și despre evoluție.
Probabil prea puțini dintre voi mai știu sau țin minte cum erau secțiile de nașteri și neonatologie, acum vreo 20 de ani. Majoritatea celor care treceți prin asta, în vremurile de acum, beneficiați de condiții normale, umane, de tratamente umane, de saloane decente, de politici de stimulare a relației mamă-făt-copil.
Dar pe vremuri, dragi copii ce faceți copii, situația nu era DELOC așa. Iar cei ce au fost acolo, știu. Sigur, e posibil să mai existe urme ale acelor vremi, la urma urmei, rănile au fost foarte adânci, dar, una peste alt, lucrurile se schimbă și s-au schimbat mult.
Când mi s-a născut primul copil, frica mea primordială era de maternitate. Sigur, consulturile prenatale au fost la un cabinet particular dar, acum 17 ani, să poți să naști la privat nu era chiar la îndemnâna oricui, cu siguranță nu a mea, așa că opțiunile erau foarte limitate. Și când am mai auzit că maternitatea este maternitatea Ilfov, a căzut cerul pe mine. Bine, după aia am aflat că e, de fapt, la Diham, lângă 23 August. (îmi cer scuze că folosesc terminologie specifică vremurilor trecute, dar habar nu am cum se mai numesc acum, eu tot așa le zic, taximetriștii știu și ei unde e, iar cursa e oricum 1 milion jumate, șefu)
Așa că am ajuns la spital ușor cu chiloții maro, din motivele mai sus menționate. But…la spital, surpriză. Partea post natală era ca scoasă din filmele americane de gen. Nu știu cum era aia natală, că, pe vremea aia, nu aveai acces la naștere, cât despre acces la cezariană, să fim serioși. Și nu are legătură cu faptul că aș fi leșinat.
Da, deci saloane cu un singur pat, cu toaletă și duș propriu, cu televizor, cu căldură (februarie e o lună friguroasă), cu pătuț dedicat pentru bebeluș, care stătea cu mama în cameră (poate unii dintre voi își aduc aminte că, pe vremurile de care zic, trebuia să dai o micuță atenție asistentei să te lase să vezi copilul), cu neonatolog care stătea după mamă să o învețe, cu antrenament de alăptare, antrenament pe care se insista, ca mamele să nu abandoneze la primul eșec, da, tot felul de chestii la care eu rămăsesem bujbee.
După care am aflat că aripa respectivă fusese reconstruită, după o donație din partea unei companii, din păcate, am uitat cu desăvârșire care și că face dintr-un program inițiat și sponsorizat tot de oamenii ăia, pentru promovarea nașterii și a mamei și copilului. Cumva, iată, dădusem de civilizație prin bunăvoința unor oameni buni.
Despre restul, despre cum alergam cu eprubete cu sângele copilului în buzunarul de la pieptul gecii, ca să analizeze bilirubina, pentru că bilirubinometru cam nu, despre următorul copil, despre ultimul copil, sau poate nu ultimul și covidul petrecut la maternitatea Polizu, poate altă dată.
Acest articol există ocazionat de ceva similar.
Fundația Vodafone a finalizat selecția celor opt secții și compartimente de terapie intensivă neonatală de nivel 1 și 2 care vor fi dotate cu aparatură medicală și echipamente conexe în valoare de 2,3 milioane de lei, în a patra etapă a programului Fondul Viață pentru Nou-Născuți. Până în prezent, Fundația Vodafone a alocat prin acest proiect peste 9 milioane de lei pentru dezvoltarea infrastructurii medicale a 27 de secții de neonatologie din spitale din întreaga țară. Secțiile și compartimentele de neonatologie și terapie intensivă neonatală care vor fi dotate în a patra etapă sunt din următoarele unități medicale: Spitalul Județean de Urgență Pitești, Spitalul Județean de Urgență Reșița, Spitalul Municipal Carei, Spitalul Municipal Turda, Spitalul Județean de Urgență Buzău, Spitalul Municipal Onești, Spitalul Județean de Urgență Focșani și Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc.
Pentru cele opt secții vor fi achiziționate peste 40 de echipamente și piese de mobilier medical. Printre cele mai solicitate echipamente de către aplicanți se numără ventilatoarele, mesele radiante (cu sau fără modul de resuscitare), monitoarele pentru funcții vitale și EEG, injectomatele, resuscitatoarele în piesă T și bilirubinometrele.
Rețineți, NIMIC din ce s-a făcut și modernizat în spitalele românești nu s-ar fi întâmplat fără participarea companiilor private, care au subvenționat aducerea spitalelor românești în secolul 21. Cei care doresc să susțină această cauză pot să se alăture prin SMS la 8845 cu textul RITM (donație lunară de 2 euro), donație online, pe site-ul Fundației Vodafone, direcționarea a 3,5% din impozitul pe venitul anului 2025 sau prin implicarea unei companii.
Fundația Vodafone a început investiția în neonatologie în urmă cu 12 ani, când în România rata mortalității infantile era de aproape 10‰. În prezent, datorită eforturilor depuse alături de alte organizații, mortalitatea infantilă a scăzut la 6,4* la 1.000 de nașteri vii (*sursa). Aceste cifre ne situează la o valoare a ratei mortalității infantile aproape duble față de media din Europa. Una dintre cauze este aceea că doar 9% dintre secțiile și compartimentele de neonatologie din țara noastră au în dotare toate echipamentele necesare pentru a îngriji nou-născutul prematur sau cu probleme grave de sănătate.
Mai multe detalii despre programele Vodafone se regăsesc pe www.fundatia-vodafone.ro, jurnaldebine.fundatia-vodafone.ro/ și www.facebook.com/fundatiavodafone
Tot spitalul județean Ilfov se numește.
Doi dintre ai mei sunt născuți la Filantropia(23, 17) și condițiile erau OK.
Cea mică(7( e născută la Polizu și, deși aici soția a stat singură în rezervă de doi, din punct de vedere al personalului pentru mine experiența a fost dezamăgitoare.
la externare mi s-a comunicat pe un ton ca al lui Ceaușescu cu ™dă banii borfașule™ că internarea este în cuantum de 7000ron, dar că fiind asigurați nu trebuie să plătim.
Plus o vită de asistentă care striga pe hol după fete minore: xuleasca cu aparținătorul să se pregătească de chiuretaj.
aceeasi experienta si ptr mine la Polizu.
aaaalo, pai cati ani ai?? ca acum am citit si varstele
51, dar cu mine nu sunt drăguțe doamnele la cumpărături sau hurt locker .
Plus că vorbesc în gând și când închid ochii văd fractali, dar consider asta normal.
oh, suntem de-un leat
Ba nush ce faceti voi doi dar se pare ca cumva va prind din urma la varsta..
Herr Arhi von Năvodari, nu v-ați rotunjit încă făptura la 52? Ani, talie, lungime de penix, dvs alegeți.
nu maestre, sunt nascut in deccembrie:)))
@Arhi aceeași zi cu Ronnie?
nu, este a 3 a zi
Fi-miu s-a nascut acum 18 ani, fi-mea acum 17, amandoi nascuti la Elias, in Bucuresti. Stiu ce zici, sunt din Ploiesti si am hotarat sa alegem medic in Bucuresti ca sa nu ajungem la maternitatea groazei din Ploiesti. Bineinteles ca am cotizat corespunzator la medic si mana a doua, desi trebuie sa recunosc ca omul s-a purtat mereu exemplar, pe tot parcursul sarcinilor, chiar daca nu a refuzat plicul la final. Si experienta din spital a fost OK, cred ca a avut noroc nevasta-mea de niste asistente mai umane (si cu buzunarele deschise, bineinteles).
Ca fapt divers, fi-miu a avut bunul simt sa astepte sa se termine meciul Spania-Italia (Euro 2008) la care se uita sotia, eu fiind in raid in World of Warcraft :)))…s-a dat fluieru’ de final, s-a rupt apa, a murit bossu, hai repede pe avarii pana in Bucuresti 🙂
Fi-mea se va naste la Ponderas, unde au mutat fosta maternitate Baneasa de la Regina Maria. Sper sa fie ok totul, aparent vom avea camera noastra pentru 2-3 zile, prelevare de celule stem, etc. – o caruta de bani despre care nu sunt 100% convins, dar am semnat deja contractul deci aia e.
fi-miu s-a nascut acu 3 ani si un pic, la Regina Maria cand era in Baneasa.
A fost totul foarte ok.
Din pretul mare s-a scazut ca eram abonati la ei, ca CAS, ca vouchere de la Firea, mai aveam vreo 300 de lei puncte BT Star 🙂
All in all acum 3 ani am ajuns pe la 8000 de lei scosi din buzunar. Ma gandesc ca nu eram departe si la stat cu spagile.
A fost doamna in rezerva privata, asistenta la buton, curatenie, copil adus la buton. Nu regretam banii dati.
Am asistat la nastere si l-am tinut in brate la efectiv 2-3 minute.
Doctorita Miu a fost super ok toata sarcina, la nastere si dupa.
Singura scapare a fost cand, desi ii spuneam ca nu vrem sa stim sexul copilului, la o consultatie, din oboseala a scapat ca i s-au coborat testiculele si eu am zis: “ok, acum trebuie sa ne ziceti sexul. Nu e fata nu?”
Noi stim ca va fi fata de cand am facut testul ala ADN pentru eventuale malformatii, ni s-a parut mai importanta linistea ca nu va avea Down sau alte nenorociri…
Legat de bani, si noi avem abonamente beton, au ramas de plata doar vreo 1500 de lei pentru “cazare”, si vreo 9000 lei pentru celulele stem.
Cat despre medic, prin contract va fi acelasi medic care ii e curant sotiei, tot de la Ponderas, evident. Initial am vrut sa il luam pe Dumnezeu ala al chirurgiei pediatrice, ceva sirian si actionar la Ponderas, dar apoi ne-am zis ca mai bine sa fie chiar medicul ce o consulta saptamanal pe parcursul sarcinii.
Fiind cezariana, nici nu riscam sa stea in travaliu cine stie cat si sa i se aloce alta echipa pentru nastere.
Stiu ca o sa imi iau hate, dar in afara de prelevare celule STEM – tot ce a mentionat Dragos si Lucifer am primit by default la maternitate de stat in al doilea oras ca marime al Cehiei, mai ai ales ca la momentul acela nu vorbeam limba, nici eu nici sotia, dar am fost tratati mai mult decat omeneste. Lucrul acesta a fost un factor important si a contribuit la luarea deciziei de a ramane permanent in acea tara. As putea scrie un guest article intreg despre cum am mers cu copilul la nenumarate controale si tratamente inclusiv o operatie(toate decontate de stat) deoarece a avut niste mici probleme la nastere. Surprinzator, nu a fost nevoie sa ma invoiesc de la servici in nici o instanta si nici nu am fost amanat. Dupa 10 ani inca merg cu el la control si reusesc sa facem multiple controale si investigatii in aceesi zi, la acelasi spital. Din pacate este trist ca normalitatea se gaseste la ~500km distanta de Romania….
Faza cu celulele stem e ca pe de o parte in Romania nu exista o legislatie uniforma legata de ele, unde vor fi pastrate, accesul altor entitati de stat sau private la ele, etc.
Apoi utilitatea lor in sine aparent e limitata, gen daca ai avea niste probleme grave de sanatate unde celulele stem te-ar ajuta, faptul ca sunt aceleasi din momentul nasterii inseamna ca sunt afectate la randul lor deci nu iti vor fi utile.
Ar fi utile probabil unui viitor frate sau sora, daca respectivul ar avea probleme la un moment dat.
Sunt mai degraba o modalitate de a da niste bani, si nu putini, clinicii unde are loc nasterea.
Dar na, am zis ca daca exista posibilitatea sa le prelevam, ceea ce poate parea azi o suma deloc neglijabila, ar putea fi o chestiune de viata si de moarte candva, ca medicina tot avanseaza, si nu stim ce va fi peste 10-20 de ani.
Fiul meu – 2001. Aceeași poveste, secția din spital modernizată cu fonduri de la firme private, prin inițiativa șefului de secție, un medic foarte bun. Oraș mic, de provincie.
Cumva, parcă îmi vine să mă întreb, uitându-mă în urmă, ce s-a întâmplat atunci, acum vreo 20-25 de ani, de le-a dat prin cap antreprenorilor să bage bani fix în secțiile astea. Că înțeleg că nu au fost cazuri izolate…
Tot 2008 și pentru noi, a fost cea mai tâmpită vară. Ar fi trebuit să se numească Dragoș, dar nu din vina maternității a sosit pe lume fără viață. În 2009 ne-a trecut iar glonțul pe la ureche, dar am scăpat ca Trump.
@Dragoș dincolo de alte ălea,sănătate multă,viață lungă și plină de bucurii alătuei de bebel.
Multumesc mult, toate cele bune si tie si familiei tale !
Primul meu junior se va naste in august. Noi suntem din Iasi si inca nu suntem hotărâți intre maternitatea cuza voda ( a fost renovata, am ramas surprins cand am văzut) si maternitatea Arcadia ( fiind singura privata din iasi).
Doctorii aceeasi, diferența e restul personalului.
La privat pretul e obscen pentru ce ofera ( 19 mii lions) dar as putea vedea copilul imediat si sa stau cu el si sotia in camera.
Ideea de final e ca is cacat pe mine orice varianta am alege 🙂
pai stai, la stat nu poti sta cu copilul?
Cum a sunat asta.. nu ar putea-o reformula mai bine nici fostul ministru al culturiștilor.
Nu, la Iasi la cuza voda, ca si tata, il vezi live abia cand iese din maternitate.
Fata mea s-a nascut la maternitatea din Ploiesti in 1995. A fost cezariana pentru ca junioara nu avea de gand sa se intoarca si era orientata cu fundul catre iesire, plus ceva cordon ombilical infasurat pe dupa gat. Desi sotia a spus la toata lumea de acolo ca are alergie la algocalmin si era si trecut pe afis deasupra patului, normal ca vitele i-au dat algocalmin de a fost la un pas de moarte dupa operatie. Cand m-am dus sa o vad, asistenta la care am dat obolul a avut grija sa imi transmita ca trebuie si pentru colega ei.
Dupa o luna fata a facut pneumonie si a ajuns iar la maternitate cu maica-sa. Tratamentele se faceau intr-o camera in care mamele nu aveau acces. Iti luau copilul si il duceau la tratament si numai ele stiau ce-i faceau acolo. Dupa cateva zile de tratament fata era ca o carpa, mai mult moarta decat vie si am scos-o de acolo pe semnatura, ne-am dus cu ea acasa si a salvat-o medicul de familie (o doamna) care venea zilnic la noi sa ii faca tratamentul (pe vremea aia nu aveam nici macar in vis masina).
Dar totul a trecut si acum fie-mea este mare si sunt tare mandru de ea. Dar prin ce am trecut n-as vrea sa mai treaca nimeni.
Si am uitat: cum sotia era operata, am spalat la scutece in urmatoarele luni de m-am saturat pentru toata viata. Nu stiu daca aparusera Pampers pe atunci dar oricum nu ne-am fi permis, asa ca scutece tata. Si avea fata lu’ tata un talent sa iasa din ele, ceva de speriat. O infasuram ca pe o paine si in cinci minute era cu mainile si picioarele afara.
Două bucăți copii aici. Primul s-a comportat ca la carte, fix 40 săptămâni, 3500 gr, născut natural, spital Elias. Ehe și abia acum vine povestea: urmărirea sarcinii a fost ok, doctorița părea ok, suficient de implicată pentru vremurile alea (2000-2001, am născut în mai 2001). La spital am ajuns cu contracții suportabile pe la ora 2.00. Bineînțeles că nu a răspuns la telefon. Fiind suportabil, nu m-am panicat. Soțul nu a avut voie să intre în spital. Să stea cu mine era deja SF… De undeva a apărut o asistentă care m-a preluat, m-a instalat într-un pat și m-a întrebat “dacă am bărbat”. Păi am, nu chiar în incintă, undeva pe afară. Sună-l să-ți aducă un suc fără acid și două pachete de biscuiți. Păi nu prea mi-e foame, ba chiar am o ușoară greață. Sună-l cum îți zic eu. L-am sunat pe amărât, le-a adus la portar, doamna le-a luat și dusă a fost. Norocoasă cum sunt, am prins și schimbul de tură până să apară doctorița, deci la 7.00 a apărut o altă asistentă (ulterior am aflat că era poreclită “Nazista”) care m-a anunțat că nu apare curând medicul și că să mă abțin să împing, chiar dacă așa era natural, pentru că, citez “n-ai cu cine să naști, nu se bagă nimeni peste dr. X“. Nu am răspuns, deja se intensificau durerile. Ieșind din salon, mi-a aruncat peste umăr: “Să nu te aud că urli sau că-ți sună telefonul. Acum îl închizi”. Până la ora 13.00 s-au mai perindat câțiva medici, constatau că dilatația este maximă și plecau cum au venit. La un moment dat mi-au pus un aparat pe burtă să monitorizeze inima copilului cred, fapt pentru care au săltat până la gât minunea aia de rochie cu care m-au obligat să mă îmbrac la internare și am rămas fix în pielea goală. Nu că mi-ar fi păsat prea tare, pentru că fără epidurală, tot ce-mi doream era să vină cineva să mă scape de durerile alea pe care le suportam în tăcere că altfel riscam să se întoarcă nazista și pe-asta n-o mai rezolvam cu două pachete de biscuiți. Ca să fie tacâmul complet, am reușit să vomit, direct pe podea. Mirobolanta creatură și-a făcut apariția în jurul orei 15.00 când terminase consultațiile la cabinetul pe care îl avea, eu nu mai puteam nici să vorbesc, iar ea a considerat că mai pot suporta 10 minute și și-a aprins o țigară fix acolo, în salon. Nu știu cum am reușit să articulez “scoate-l pe-ăsta că bag eu mâna după el!”. Vădit deranjată, a stins țigara pe podea și m-a ajutat să ajung pe masa de naștere. În 5 minute eram gata, taiat, născut, cusut, copilul albastru, cu vase de sânge sparte la ochi din cauza travaliului prelungit. Atunci au fost 14 ore de coșmar, acum, după 25 de ani, povestesc râzând și-mi crește inima când văd ce minune de copil am.
P.S. A doua naștere a fost complicată tot din cauza acestei doctorițe care trebuia să-mi facă după naștere imunoglobulină anti-D pentru că eu RH-, tatăl RH+, copil RH+ și nu mi-a făcut. Mi-au trebuit 10 ani să-mi fac curaj să fac al doilea copil și nu, nu am mai născut cu ea.
gizas
Eu am nascut la stat in doua orase diferite, ultimul venind din Baia Mare in Bucuresti la Filantropia. La ambele spitale de stat a fost mega ok tratamentul medicilor si asistentelor si nu am platit nimic. Alte vremuri: 2015 si 2017. Singurele chestii care nu s-au schimbat inca in spitalele de stat (fata de cele la privat) e sa lase barbatul inauntru in timpul travaliului si a nașterii (fie ea naturala sau cezariana) si sa aiba contracost o camera. De vazut copilul a putut vedea de cate ori a dorit dar aiurea faza ca nu poate fi prezent. Eu mi-as fi dorit sa fie. Ah da, si inca mancarea in caz de cezariana e iaurt si cam atat :))). Eu muream de foame si a trebuit sa mi se aduca din afara mancare.
Ce vreau sa spun: s-au schimbat multe la stat si unele nu s-au schimbat. E un fel de ciorba si depinde de fiecare spital in parte. Ca vad ca regulile sunt diferite in functie de ce spital de stat alegi sa nasti