Poza asta e de la finalul clasei a 4 a. Luasem premiul 1, dar nu știam asta, pentru că nu fusesem la școală, maică-mea tocmai ce luase o bătaie sănătoasă de la bărbată-su și era în pat, cu ochii vineți, buză spartă și ceva contuzii, așa că am stat acasă, să am grijă de ea, de copii și ce mai era nevoie.
M-am dus la festivitatea de premiere doar pentru că mi s-a părut că așa ar trebui să fie, terminam clasa a 4 a, intram într-a 5 a, mă despărțeam de învățătoare, am vrut să am o ultimă amintire cu ea. Din păcate, nu mai știu cum arăta, știu că o chema Elena Lupu, dar altceva, neam.
Nu aveam costum de uniformă. Eram destul de zvăpăiat și primii care sufereau erau, de obicei, pantalonii de la uniformă, care se rupeau, inevitabil, în genunchi. Mi-i cosea maică-mea, cât de mult se putea, să nu se vadă, dar na, se vedea și nu era ca și cum nu s-ar fi știut că provin dintr-o familie săracă, într-o casă în care fetițele discutau despre ore de pian și balet, că i-a luat tati pian și acum poate exersa. Anyway. Nu aveam pantaloni de uniformă, pentru că erau rupți rău în genunchi, așa că i-am tăiat eu deasupra genunchilor și i-am făcut pantaloni scurți, dacă vă uitați cu atenție, un crac e mai lung decât celălalt, dar altceva nu aveam, aia e.
Nu prea contează ce s-a mai întâmplat, am scris aici povestea, e doar o amintire cu uniformă.
Țin minte în liceu cum ne verificau uniformele să fie de culoarea corectă (bine, înainte de revoluție, nu a durat mult), să avem matricola cusută pe mânecă, nu prinsă cu arici sau capse, să avem cravata de utecist de care trebuia, nu de aia de piele, subțire, de care ne făcusem noi rost.
Mi se părea și atunci, și acum, o demență faza cu uniforma. Eram, evident, săraci. De unde mm să iau mai mult de 2 cămăși regulamentare? Pantaloni? Vestonul ăla hidos? Cât timp pot rezista 2 cămăși, la spălat zilnic și purtat zilnic, că doar nu puteam să merg 2 zile la rând cu aceeași cămașă? Cât timp stă dunga la pantoloni dreaptă de să tai pâine cu ea? cum faci când ți se rupe cămașa la subraț când ești la școală și profesoara te trimite acasă să te schimbi, dar tu stai la o oră jumătate distanță de liceu și oricum nu ai avea cu ce să te schimbi, că cealaltă cămașă este la spălat.
Cred că demenții care vin cu motivări de astea, pentru introducerea uniformei, pe lângă că au, CU SIGURANȚĂ, un șmen cu producătorii de diverse produse de genul (vă dați seama câtă șpagă o să se dea la directori, pentru uniforma dedicată a școlii, care nu va putea fi produsă DECÂT de către firma dedicată, cu cele mai jegoase materiale posibile, la cel mai mare preț, că de aia s-a dat șpaga) nu cred că au cunoscut, vreodată, sărăcia reală. Cum e să nu ai de unde să cumperi cămașa quisdii, pentru că, dacă o cumperi, înseamnă să nu poți cumpăra de mâncare în una din zile. Cum e să nu ai cum să înlocuiești piesele de uniformă pe care copiii, evindent, le strică, la joacă, pentru că sunt copii.
Nu, e important să facem reguli, să fie bine. Pentru că da, sigur copiii cu bani nu se vor diferenția cumva.
Am încercat să colorizez cu gemini, dar nu are o problemă în a schimba trăsăturile personajelor.
Ce a mai cautat lumea pe Google
- acne out
- aparat fraier
- alea medical spa
- 35 de ani de casatorie
- andrei tudor sotie
- borenar vs aerius
- bowling afi
- blog ar
- andrei gheorghe
- anakin lucifer
Plus că fentă.
Nu-s fan costum nici la evenimente dar, la scoala ar trebui sa existe o uniformizare. Nu haine “scobite” ci ceva lejer care sa poata fi purtat de copii fara a fi inchistati.
de ce?
La noi la școală e uniformă de vreo patru ani, dar uniforma este “tricou alb cu sigla școlii + pantaloni bleumarin / negri”. Da, putem să comandăm de pe un site, dar putem la fel de bine să venim cu ele de acasă, atâta timp cât coasem sigla aia de 5 lei pe tricou.
Dar motivația legii este absolut imbecilă – să eliminăm diferențele că cică e motiv de bullying. Bro, diferențele nu se văd la uniformă, se văd la pachețel. Da, toți aveam matricolă and shiet, dar când scotea unul parfum de parizer și ăla parfum de salam de sibiu și o banană… se cam vedea copilu’ de stewardesă.
Eau du Paris-Err