Eu știu cu siguranță momentul în care am constatat pentru prima dată, că nu mai țin minte nimic din ce am făcut cât am fost beat. Și nu că nu aș mai fi consumat licori cu alcohoale, ci pur și simplu atunci a fost prima oară când au pocnit siguranțele definitiv.

Mi se întâmplase ceva greu în viață și am vrut să mă îmbăt rău, în speranța că poate uit sau poate crăp definitiv. Mi-am luat o sticlă de bere Noroc la 3 litri și 2 sticle de rachiu aprig de Câlnău. Nu știu dacă se mai fabrică :mrgreen: .

Am băut jumătate de sticlă de bere, după care am turnat rachiul peste jumătatea rămasă în sticlă. Pe care le-am băut. Tot.
Îmi aduc aminte cu perfecție când mi-a căzut capul pe masă. Dar nimic altceva după aceea. Nimic. Nada. Ziltch. Gol absolut.

La început m-am speriat teribil, nu știam nimic din ceea ce făcusem, puteam să omor pe cineva și eu să nu am idee despre ce am făcut. Între timp am aflat că în perioada aia sunt foarte hazliu și vesel, deci nu se pune problema de violență.

De asta sunt foarte sigur că alcoolul, în cantități prea mari, arde niște neuroni, dendrite și ce-o mai fi pe acolo. Iar dacă exagerezi, îi arde de tot. Și nu îi mai recapeți.

Au trecut câțiva ani buni de atunci.
Nu am mai fost niciodată beat în halul acela. Nici nu voi mai fi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.