scris de Anca

Mi-ai oferit sansa sa povestesc despre ce se întâmplă in UPU, in acest nenorocirea asta de val si cred ca e momentul sa profit de asta.

Am ajuns la capătul nervilor si la capatul puterilor.
Doar ce am terminat o tura de noapte de 12 ore, teoretic.

De cand am intrat in UPU am început sa număr:

-cate ambulante in așteptare : 7
– cati pacienti in sala, in așteptare : 4
-cati pacienti pe hol :7 pe targi, 8 pe scaune
– cati pacienți de ATI: 34
– câți pacienti in cort: 20
– cati pacienti in total : 69
– cate tuburi de oxigen : 8 mari si 20 mici
– cate ventilatoare libere : 0

Si-am împărțit oamenii. Patru oameni. Pentru 8 camere.

Patru ore mai tarziu terminam cu medicație, verificat ventilatoare, consultat fiecare pacient de ATI, printre ele, de văzut si pacientii in așteptare.

In jurul orei 5 dimineata, după 6 resuscitari, 4 intubari, 5 catetere centrale, aud scandal pe hol.

O doamna in picioare, pe hol, pozitiva de 3 zile, venită pentru evaluare, tipa ca din gura de șarpe la colega mea mai mica.

Sa vina o data ambulanta ca ea vrea acasa, ca ea e bolnava, sa insistam la ambulanta sa vina mai repede. Încerc sa ii explic ca sunt multe solicitări, ca sunt urgențe in teritoriu, sa aiba răbdare.
Si o întreb: sunteți vaccinata?
Si se declanșează haosul : ce vaccin e asta? Faceti experimente pe noi! Ne omorâți, nenorocitilor, scârbelor, animalelor, luați bani pe noi!
Asta in timp ce in jurul ei erau pacienti pe scaune cu tubul de oxigen lângă ei..
10 minute mai târziu, vine o alta ambulanta cu un pacient critic, nu mai aveam targi, nu mai aveam loc. Il las pe targa ambulantei, il intubez pe hol si rămân langa el, sa-l ventilez la balon, ca ventilatoare nu mai sunt.

Doamna in continuare : nenorociților, omorâți oamenii, le dati oxigen, sclavi plătiți de străini!
Între timp, ma cheama asistentele. Mai avem un stop, doamna doctor. Las balonul altcuiva, ma duc sa ma apuc de treaba.

Doamna urla in continuare pe hol..
Pun pacientii intubati pe targile de campanie, la 20 de cm de sol, sa mai eliberez cateva targi.

Ma apuc sa număr sursele de oxigen din perete, sa vad unde mai putem inghesui o targa de campanie. Nu mai am loc.

Se mai degradeaza un pacient, pășesc peste alti doi sa ajung sa-l intubez. Ma obsedeaza gandul ca as putea călca pe ei..

Intr-un final ajung sa beau niste apă.

9 si 20. A venit schimbul de tura. Predau pacientii din camere, de pe hol, din cort, statistica, lipsa ventilatoarelor.. trece o ora pana termin.

Plec acasă. Merg pe jos, trebuie sa imi limpezesc putin capul ca sa n-o iau razna. La câți pacienti am declarat decesul in ultimul an, deja am o alee in cimitir..

Ca sa citez un coleg cu mult mai multa experienta: cata moarte am vazut in acest an, n-am vazut in 29 de ani de meserie.

Moarte si reproșuri. Moarte si neputință.
Moarte si inconștiență.

Mulțumesc ca m-ai ascultat.
Sănătate (mintala) sa fie la toți!