Scris de F.B.
Hai noroc.
Tot râd aici de glumele cu bătrânelul Arhi și alea și, se pare, că m-am molipsit de ele și m-am luat în serios. Pentru că și eu fac parte din generația din anii 70, cea mai bună generație, de altfel.
Si cum eram eu la Mega, așa, ca un domn bine ce mă aflu, ajung la casă, la casă o doamnă drăguță, în her 40s, probabil, îmi zâmbește tot timpul, râde la glumițele mele, hahaha hihihi, eram pe val, mă ajută să pun chestiile în sacoșele, ni se ating mâinile, eu eram gata, făceam calcule cum o ascund de nevastă-mea, dacă e nevoie, poate i-o prezint, cine știe, sigur nu e măritată, clar, ce mânuțe fierbinți are, când, îmi zice:
– Să aveți grijă cu mergeți cu sacoșele astea în mâini, că așa era și bunicul meu, ca dumneavoastră, vesel și mereu glumeț și avea impresia că poate face tot ce făcea în tinerețe și a alunecat pe o treaptă, a făcut fractură de șold și în 6 luni a murit.
Vă zic sincer, încă nu mi-am revenit.
Nu știu alții cum sunt, ca să îl parafrazez pe marele rapsod român Nichita Stănescu, dar eu, deși am vârsta pe care o am, mă simt, psihic, ca un adolescent. Chiar am impresia că sunt mai copil, dacă nu copilăros, privesc pe oamenii de vârsta mea ca și cum ar arăta cu 10 ani mai în vârstă decât mine, iar femeilor de 50 le-aș spune mamă, eventual bunică, în niciun caz MILF, pentru că nu aș Like să nimic cu ele, dacă mă înțelegeți, din respect pentru vârsta înaintată.
Băi și am mai pățit una de asta, mai demult dar tot nu m-am învățat minte.
Eram la un locker de ăsta de livrări și voiam să bag codul și nu mergea sistemul, era crăpat, dar eu, cu gândurile aiurea, apăsam pe acolo de nebun, tot așteptând să apară ecranul cu keypadul.
Moment în care simt o mânuță drăguță și caldă pe mâna mea. O doamnă lângă mine, frumușică și drăguțică de numa numa, nu știu câți ani avea, poate 30, poate 40, habar nu am, că eram pierdut în ochișorii ei de culoarea castanelor cu miere, îmi zice, veselă:
– Nu merge sistemul, trebuie să sunați la numărul acela de dedesubt, le ziceți codul de tracking și vi-l deschid ei de la distanță.
Eu, ușor nelămurit, ușor pierdut în ochișorii ăia de veveriță, repet, ușor bâlbâit, tracking, ce tracking, de unde iau eu codul de tracking.
La care ea:
– E șirul acela lung de numere și cifre, ar trebui să îl aveți în email. Sunați la ei, că vă ajută. Vreți să vă ajut eu să vă formez numărul? Haideți că sun de pe telefonul meu, să nu vă mai chinuiți, că am și eu părinți și știu cum e cu vederea la vârsta asta. Aia e, toți o să trecem prin asta, la un moment dat, vârsta, să știți, e un privilegiu care nu ne e dat multora dintre noi.
Deci ce?
În fine, ca idee, sunt senior dev, lucrez în sisteme bancare și am un pic peste 50 de ani, merg la sălă, cică mă mențin, zice nevastă-mea.
Doamnelor, iubitelor, frumoaselor. Am o rugăminte, în numele unui intens grup de bărbați de aici și aiurea.
Vă rugăm frumos, încetați să fiți respectuoase cu noi, bărbații care suntem la prima tinerețe și jumătate. Știm că ne vreți binele și sunteți frumos educate. Dar să mor eu dacă nu ne ucideți spiritul mai ceva ca bomba de la Hiroshima. Vă rugăm frumos, înțelegeți că noi ne simțim, în continuare, bărbați, vrem să atentăm la voi, să flirtăm, să avem încă impresia că suntem acolo, pe piață, doritori și doriți.
Nu să ne ziceți Sărumâna, domnu Popescu, aveți grijă la gheață, să nu alunecați, doamne ferește, că așa a murit și bunica…
“Nu știu alții cum sunt, ca să îl parafrazez pe marele rapsod român Nichita Stănescu” … am râs cu poftă. Dacă nu ești bărbatul unei singure muieri, când prinzi una de asta la așternut fă-i o întrebare directă, cred că o să-ți răspundă cu clișeul “vârsta e doar un număr” dar să nu mi-o spui mie niciodată!
nu ai 50+.
din ’70 pana acum sunt 120 de ani…
Nu e, man! Anii ’70 au fost acum 30 de ani!
Cine zice altfel, e hater.
Eu zic timid si cu respect ”sarumana” la doamne cu 10-15 ani mai tinere ca mine…
absolut…
Stă pe proțap.
Ba, dacă încă în autobuz nu s-a ridicat un copil ca sa-ti cedeze tie locul ești încă bine…
oh…ați pățit?
da’ io ce a mai zic, la mine-n sat s-a schimbat formula de salut față de copilaria mea. Acum îmi zic toti copiii de pana in 16-17 ani “săru’mâna”. Noi niciodată nu ziceam asa ceva unui barbat. Si da, am ditamai barba si 1.93, başca n-am țâțe seniorale, nu pot fi confundat cu f’o domniță.
@nea_zapada: o fii de la iegheri, ii ridici prea sus si se vede camel toe-ul.
Pățit, veni-mi‐ar rău! O fătucă pe la vreo 20 de ani, a zis că ea oricum coboară la prima. Deci a fost mai pe jumate de rău.
=)))))))))))))))))))))))))))))))))))
,,privesc pe oamenii de vârsta mea ca și cum ar arăta cu 10 ani mai în vârstă” – asta este efectul trasului de fiare, te simti mai tanar macar 20 de ani, ai spatele drept, bicepsul da sa rupa tricoul cand te tii de bara in troleu! Am si eu chestii asemanatoare. in urma cu vreo 7-8 ani, deci aveam in jur de 50-51, ma gandisem sa-mi las barba. Ma duc cu aia mica de 5 ani la Kaufkand. La casa ma bazaie ca vrea o guma, ceva ce mi s-a parut ciudat, cu multe chimicale, eu incercam sa o conving sa ia altceva, fetita nu si nu, cand imi spune casiera:,,bunule, ha luati la fetita guma, fiti bunic darnic!” Am inghetat! ,,dar eu sunt tatal!” A fost randul ei sa caste gura cand si-a dat seama de greseala! Zilele trecute alta faza. Dimineata, eram in troleibuz, stau in picioare, langa mine pe scaun o studenta frumoasa tare, niste ochi verzi tulburatori, un decolteu care lasa sa se ghiceasca niste sani tari si frumosi, nu puteam rezista ispitei sa-i arunc cateva ocheade, imi amintea de iubirile din facultate, cand o aud: ,,daca doriti sa stati, cu placere” si da sa se ridice. Inca nu-mi cedase locul o pustoaica, trebuia sa vina si asta, am refuzat, am spus ca o sa cobor la prima! Greu e cu batranetea asta!
și la 60 cum e, mai sta muschiu?
“și la 60 cum e, mai sta muschiu?”
Stă pe proțap.
ce oameni…
Dupa 50+ ti se mai scoala ? 😀
Exista pastile de putut.
de sculat se mai scoala, doar ca nu mai ai chef cand vezi cate sunci are nevasta! Nu stiu cum o fi cu altele mai tinere, ca nu am curajul sa incerc!
Se putea și mai rău: să fii junior dev la 50+
Diferenta intre tinerete si batranete e cand te asezi si zici “opa…” fara sa iti dai seama.
eu foloosesc opacica, mi se pare eleganter
Eu nu ezit sa cer ajutorul sotiei: ajuta-ma sa mi-o ridic din pat! Niciodata nu gusta. Gluma.
Eu inca nu stiu cum sa reactionez cand spun sarut’mana uneia de 25 de ani si mi se raspunde ceau. Incerc sa o iau ca pe un compliment, fiind mai aproape de 50 deja.
vezi ca se supăra cand le zici sarumana. ca le faci batrNe. 1000% multiple surse
e crunt si cand copiii prietenilor sau vecinilor incep sa-ti spuna sarumana nenea
Nenea F.B. – va multumesc pentru portia de ras :))) Imi pare rau pentru dumneavoastra, dar daca noi astia care mai avem 2-3 pahare de lapte pana la 40 suntem considerati batrani de cei care au 20-25, dumneavoastra de ce sa fiti mai privilegiati vs. grupul de varsta cu 15-20 de ani mai mic ? :))
Lasand basca la o parte, sper sa ajung la varsta ta si sa ma tin de sala pana atunci :))
Acum multi, multi ani, cand ecourile crizei 2008 nu se stinsesera inca eram in biroul meu lucrand, chinuit de o ingrozitoare durere de spate. Biroul meu inchis se afla la capatul opus unui open space in care activau fo’ patruzeci de cetateni mult mai tineri ca mine, printre care fo’ treizeci de pustoaice intre 24 si 30 ani. Aveam nevoie sa traversez acel spatiu ca sa ma intalnesc cu un coleg pe alt etaj. Pozitia de sef ma impiedica, fireste, sa ma afisez altcumva decat pasind hotarat, falnic si zambind amabil printre colegii cufundati in trebile cotidiene de la corporatie.
Doar ca “poza” asta ma “costa” o durere chinuitoare care cobora deja pe piciorul drept, deja pe jumatate amortit.
Mai aveam cativa pasi pana sa parasesc incinta falnic si demn cum ma credeam eu cand aud de undeva din spate o voce gingasa, feciorelnica, sugrumata de empatie:
– Vaaai, dar cred ca va doare tare de tot spatele, nu vreti sa va dau un Diclofenac? Si pe tata il doare mereu spatele si eu si mama obisnuim sa purtam mereu cateva pastile in geanta.
Nu stiu ce-or fi simtit bietele victime de la blocul Scala in 4 Mar 1977 in clipa cand cladirea de zece etaje s-a prabusit peste ele dar m-am trezit la fel de strivit si acoperit complet de ceea ce se simtea ca un munte de moloz emotional in acel moment.
Am baiguit un “multumesc mult, lasa-l la mine pe birou, te rog!” cat de firesc am putut, incercand sa mai salvez ce se mai putea salva din aparente si din egoul personal.
Stiu ca am lungit intalnirea cu colegu’ cat de tare am putut.
Cand am revenit in birou, tanarul colectiv disparuse, convenabil, in pauza de masa. Am rasuflat usurat.
Diclofenacul era pe birou alaturi de un pahar cu apa.
M-am gandit: “ce noroc pe ala de s-o insura peste vreo 10 ani cu fata asta care stie deja ca e util sa umble cu Diclofenacul in poseta!”
“La bine si la rau” capata alta greutate de la o anumita varsta!
saracu…
Era mai pe vremuri o chestie: cata vreme tiganusul care sta pe linga ghereta cu flori de vanzare iti zice: `baiatu, baiatu, cat ai ceasu`?, e OK. Cand trece le `nenea, cat aveti ceasul`?, e nasol.
nasol e cand ceasu tau e deja la el
nenea, cat ati avut ceasul?
youtu.be/DtVyVMfY13Q?si=7LNzey69nF_bC_yq
Boșorogilor! 🙂
Iote junele prim unde era!
Rezumatul articolului: mă simt ca un adolescent, sunt copil copilăros, și îi respect pe bătrâni, de ce mă tratează ăștia tineri ca și cum eu aș fi un… ne-tânăr? Că doar nu-s așa bătrân.
Rezumatul comentariilor: și noi la fel, adolescenți copilăroși și respectuoși față de bătrâni, ai dreacu’ nou-născuții ăștia care ne cedează locul în autobuz și dau cu săru’mâna după noi. Că doar nu suntem așa bătrâni.
Toate astea pe un blog.
Băi, pe un blog!