Doamnelor, nu mai ajutați bătrânii

Scris de F.B.

Hai noroc.
Tot râd aici de glumele cu bătrânelul Arhi și alea și, se pare, că m-am molipsit de ele și m-am luat în serios. Pentru că și eu fac parte din generația din anii 70, cea mai bună generație, de altfel.
Si cum eram eu la Mega, așa, ca un domn bine ce mă aflu, ajung la casă, la casă o doamnă drăguță, în her 40s, probabil, îmi zâmbește tot timpul, râde la glumițele mele, hahaha hihihi, eram pe val, mă ajută să pun chestiile în sacoșele, ni se ating mâinile, eu eram gata, făceam calcule cum o ascund de nevastă-mea, dacă e nevoie, poate i-o prezint, cine știe, sigur nu e măritată, clar, ce mânuțe fierbinți are, când, îmi zice:
– Să aveți grijă cu mergeți cu sacoșele astea în mâini, că așa era și bunicul meu, ca dumneavoastră, vesel și mereu glumeț și avea impresia că poate face tot ce făcea în tinerețe și a alunecat pe o treaptă, a făcut fractură de șold și în 6 luni a murit.

Vă zic sincer, încă nu mi-am revenit.
Nu știu alții cum sunt, ca să îl parafrazez pe marele rapsod român Nichita Stănescu, dar eu, deși am vârsta pe care o am, mă simt, psihic, ca un adolescent. Chiar am impresia că sunt mai copil, dacă nu copilăros, privesc pe oamenii de vârsta mea ca și cum ar arăta cu 10 ani mai în vârstă decât mine, iar femeilor de 50 le-aș spune mamă, eventual bunică, în niciun caz MILF, pentru că nu aș Like să nimic cu ele, dacă mă înțelegeți, din respect pentru vârsta înaintată.

Băi și am mai pățit una de asta, mai demult dar tot nu m-am învățat minte.
Eram la un locker de ăsta de livrări și voiam să bag codul și nu mergea sistemul, era crăpat, dar eu, cu gândurile aiurea, apăsam pe acolo de nebun, tot așteptând să apară ecranul cu keypadul.
Moment în care simt o mânuță drăguță și caldă pe mâna mea. O doamnă lângă mine, frumușică și drăguțică de numa numa, nu știu câți ani avea, poate 30, poate 40, habar nu am, că eram pierdut în ochișorii ei de culoarea castanelor cu miere, îmi zice, veselă:
– Nu merge sistemul, trebuie să sunați la numărul acela de dedesubt, le ziceți codul de tracking și vi-l deschid ei de la distanță.

Eu, ușor nelămurit, ușor pierdut în ochișorii ăia de veveriță, repet, ușor bâlbâit, tracking, ce tracking, de unde iau eu codul de tracking.
La care ea:

– E șirul acela lung de numere și cifre, ar trebui să îl aveți în email. Sunați la ei, că vă ajută. Vreți să vă ajut eu să vă formez numărul? Haideți că sun de pe telefonul meu, să nu vă mai chinuiți, că am și eu părinți și știu cum e cu vederea la vârsta asta. Aia e, toți o să trecem prin asta, la un moment dat, vârsta, să știți, e un privilegiu care nu ne e dat multora dintre noi.

Deci ce?
În fine, ca idee, sunt senior dev, lucrez în sisteme bancare și am un pic peste 50 de ani, merg la sălă, cică mă mențin, zice nevastă-mea.
Doamnelor, iubitelor, frumoaselor. Am o rugăminte, în numele unui intens grup de bărbați de aici și aiurea.

Vă rugăm frumos, încetați să fiți respectuoase cu noi, bărbații care suntem la prima tinerețe și jumătate. Știm că ne vreți binele și sunteți frumos educate. Dar să mor eu dacă nu ne ucideți spiritul mai ceva ca bomba de la Hiroshima. Vă rugăm frumos, înțelegeți că noi ne simțim, în continuare, bărbați, vrem să atentăm la voi, să flirtăm, să avem încă impresia că suntem acolo, pe piață, doritori și doriți.

Nu să ne ziceți Sărumâna, domnu Popescu, aveți grijă la gheață, să nu alunecați, doamne ferește, că așa a murit și bunica…