Sau cazul Marcel Bartic.
Îmi trimite ieri un prieten linkul ăsta. Hmmm, Bartic, numele imi suna cunoscut. Oare vreo legătură de rudenie? Am verificat, nu. Doar o legătură de afaceri. Sau, în fine, o legătură de educație a copiilor.

De fapt, ce voiam să zic este că noi, cei din online, suntem foarte des păcăliți de oamenii care ne mint, sub aparența bunelor intenții. Vai, uite, ne ocupăm cu educația, vrem să creștem școala românească, vrem să creștem nivelul copiilor din școli, pentru viitorul nostru, al tuturor. Și fraierii de noi se aruncă cu capul înainte, crezând că fac un bine și că ajută societatea. După care afli că respectivul de fapt vrea să vândă cursuri statului român, gen, într-un caz ipotetic. Sau fraierilor care au auzit de ei și datorită ție. Și te simți, evident, vinovat, pentru că, involuntar, ai contribuit la o țeapă.

Nu aș vrea să generalizez acum, singurul motiv pentru care scriu este doar asemănarea de nume dintre doi oameni, din care doar pe unul îl știu.
Ce mă deranjează, în general, este acest gen de comportament. Vai, învățământul românesc e de căcat. Vai, ce mizerie e cu testele PISA. Vai, nimic nu merge, să ne ridicăm, tovarăși!

Și după ce luptăm cu atâta spor, ne deschidem o școală privată ultracentrală, din bănuții strânși din salariul mizer de profesor, pentru că ne-a învins sistemul și nu mai putem.

Când îmi mai scrieți, încercând să mă convingeți să susțin diverse inițiative care par inocente și nu vă răspund, amintiți-vă de ce am scris aici.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.