# Mizeria zilelor noastre
Internetul a devenit o oglindă fidelă a haosului cotidian în care trăim. De la decizii iraționale – gen să cheltuiești 240 de euro pe niște sarmale random – până la obsesia noastră compulsivă cu streaming-ul, totul are o explicație psihologică ascunsă sub o mână de umor. Ne uităm la politică și rămânem confuzi de rezultatele alegerilor, iar senzibilitatea către suferința copiilor ne doare de-a binelea. Ura față de presă și preșari e widespread, totuși rămâne nevoie lor pentru adevăr. Meseria de patron pare a fi DevOps-ul societății – toată responsabilitatea pe umeri. Ştergem lacrimile de râs, apoi căderea în beția mică a concretului urban ne dă nasturi în cap. Nostalgia pe expresiile din copilărie – bendeacul și alte eufemisme – contrastează cu prezentul în care nici muzica offline nu mai e suficientă. Iar lobby-ul trotinete-lor? Pur și simplu peisajul corporatist modern, fără cuvinte frumoase.
