Tot citeam lucruri legate de protestele din Iran, unde deja au murit zeci de femei care au avut curajul de a protesta împotriva crimelor religioase.

E un lucru pe care nu am reușit să îl înțeleg niciodată. De unde ura asta împotriva femeilor, de unde disprețul, aroganța, considerarea că femeia este inferioară masculului. Și credeți-mă, am încercat, am studiat pe propria piele zeci de ani, provin dintr-o familie abuzivă, unde bătaia aplicată femeii era ceva la ordinea zilei, pentru că mâncarea era prea caldă, prea rece, prea ne bună sau prea puțină, de ce dormi, de ce nu e curat în casă, orice era un motiv pentru alcoolicul analfabet care intra în casă, cu ochii injectați de la alcool, pregătit să își reverse ura peste toți cei mai slab fizic decât ei.

Nu înțeleg, cum se ajunge aici, care este motivația. Eu, de exemplu, îi fac micul dejun nevesti-mii, când are chef, îi fac cafele, mici kkturi de astea de răsfăț în familie. Mai-nainte am rugat-o să îmi fiarbă niște ouă, pentru că eu aveam ceva de făcut și, efectiv, am realizat că mi-a fost jenă să îi cer să facă o chestie de genul, pentru că mi se pare absurd să cer altora să facă ceea ce pot face eu. Oare cum ar fi să îi dai una după ceafă, din mers, să se grăbească puțin.

Da, ok, înțeleg influența nefastă a religiei, care disprețuiește femeia și îi asigură rolul de fătătoare de pui și respectătoare de cap de familie. Dar ffs, nu mai trăim în 1800, oamenii ăia, care sunt soț și soție, au fost și tineri, s-au iubit, s-au curtat reciproc, au ajuns împreună la ideea de a forma un cuplu. Cum se ajunge de la iubire la Ai făcut, fă, de mâncare?

Nu știu. Nu înțeleg.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.