Acum deja destul de mulți ani, toți plângeam pe umărul medicilor români, care, sărmanii, erau obligați să ia șpagă, pentru că salariile erau mizerabile. Ceea ce e adevărat, nu poți cere cuiva să se concentreze să îți salveze viața dacă el se gândește de unde cumpără gâturi de pui diseară să facă o tocăniță proteică.

Fraieri noi. Pentru că salariile medicilor au fost aduse, DE CĂTRE PSD, la niște niveluri la care se întorc medici, plecați în vest, ca să lucreze în românia, datorită salariilor mai mult decât generoase pe care le oferă STATUL român.

Iată, noi, statul, ne-am făcut datoria față de ei. Le-am oferit salarii suficient de mari, să nu aibă grija zilei de mâine. O asistentă simplă ia 6000 de lei, un ȘEF DE SECȚIE ia 43 000 de lei, lunar. La asta se adaugă veniturile pe care orice boșiman de ăsta le ia grosier din practica privată, din lecțiile la inevitabilele facultăți de medicină unde profesează, din operațiile făcute la spitalele private și ce businessuri mai au ei. Un medic ȘMECHER e om de 50 000 de euro lunar, LEGALI, fără probleme.

Și totuși, în continuare, șpaga e o plagă. De ce? Ziceți voi, de ce, când ai atâția bani, lunar, cât alții nu visează într-o viață, tu, în continuare, condiționezi actul medical, pe care ești obligat să îl oferi oricui îl cere, de șpagă?