Gata, a trecut pandemia, încep actorașii români să se agite. E vorba de suferința artei, mâinile pe piept, privirea pietrificată de arderile interioare, focul sibilinic ne arde pe toți din tagma Thaliei.

Well, din păcate, eu nu pot uita contribuția pe care au avut-o lichelele astea artistice la moartea atâtor oameni. Cum aș putea eu să mai apreciez actul artistic al doamnei, act artistic care, să fim serioși, s-a rezumat la interpretarea unei țigănci într-un serial tv, după ce, în pandemie, împroșca veninul morții peste tot? E ca și cum aș cumpăra acum albume Phoenix, știind la ce lepră ar ajunge banii.

Deci nu, mă scuzați. Gura bate fundul și, de fiecare dată când câte un pokemon de ăsta memorator de cuvinte va începe să exulte public cu chestii, voi veni cu amintiri din vremurile când opiniile lor chiar contau, iar ei au ales să își bată joc de mințile slabe.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.