De câteva săptămâni mi-am schimbat adresa de messenger. Iniţial am vrut să renunţ definitiv la ea, dar nu am făcut-o din cauză că am rude peste hotare.
De ce am vrut să renunţ la ea?

Mult prea mult zgomot. Zgomot de o inutilitate desăvârşită. Zgomot deranjant. Mesaje aiurea, cereri de tot felul, salut sunt cutare, am un blog, cum fac trafic, salut, sunt cutare, vreau să scrii despre o donaţie, salut, de ce nu ai scris despre donaţie şi tot aşa. Discuţii sterile, cu oameni necunoscuţi, discuţii care nu aduc nimic nou.

Şi nu ştiu dacă aţi observat, discuţiile astea îţi mănâncă enorm de mult timp. Scrii ceva, gândeşti ceva, poc, apare o fereastră de messenger cu cineva care vrea să îl votezi în nuştiuce top. Închizi fereastra, mai scrii 3 cuvinte, puf, îţi transmite noapte bună altcineva. And on and on and on. Totalmente neproductiv şi fără viitor.

Acum am în lista de messenger numai oameni pe care îi cunosc personal, cu care am o relaţie de oarece fel. Ştiţi ce linişte şi ce plăcut e? Nu sunt deranjat niciodată cu nimic, conversaţiile întotdeauna sunt cu un scop sau au o bază comună. Şi ce e cel mai frumos, pot să îi spun interlocutorului Frate, trebuie să închid că am o groază de treabă fără ca respectivul să se umfle de nervi că eu sunt mare vedetă şi nu mai îmi ştiu lungul nasului şi de unde am plecat, de nu mai vorbesc cu oamenii normali.

Chestia asta se aplică cred la orice tip de aşa zisă socializare on-line. Socializarea asta nebună, în care ne facem mii şi mii de prieteni, dar de fapt nu cunoaştem pe nimeni nu duce decât la o procrastinaţie nesănătoasă. În loc să facem ceea ce trebuie, adică să muncim să punem pâine pe masă familiei, stăm şi frecăm messengerul, creştem recolte pe farmville, dăm gifturi în mafia wars sau omorâm purceluşi în warcraft.

Da, facebook sucks big time, thank you.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.