Sfat, pentru bloggerul din tine. (Sfatul nu se adresează bloggerițelor care au un blogger în ele acum, sper că se înțelege, nu?)

În online ai de foarte puține ori șansa de a lega prietenii adevărate. Iar după o anumită vârstă, ideea de a-ți face un prieten nou din acest mediu e absolut ireală.

Mă gândeam la asta ieri, înainte de a-mi șterge contul de facebook. Practic, ideea de prieten e atât de demonetizată prin chestii gen facebook, pinterest, google_+ și alte mizerii de socializare, încât pur și simplu ideea de prieten, așa cum o conștientizăm noi, cei ce ne-am născut înaintea internetului și ne dădeam like la bere, nu online, nu există.

Exemple din viața mea de interneți?
Amică de online, bună amică, cetin în sus, cetin în jos, cetin dă-mi un sfat, cetin dă-mi o idee, cetin dă-mi un ajutor. Când era la pământ, singurul care a ajutat-o, inclusiv financiar, am fost eu. Fără să spun o vorbă nimănui, fără să cer recunoștință sau chiar și bani înapoi. La prima greșeală, amica a avut grijă să povestească la toată lumea cât de nașpa am fost eu cu ea și ce greșeală enormă am făcut. La TOATĂ lumea, fizic.

Amic de online, buuun amic, cetin în sus, cetin în jos. Când a fost in nevoie, am fost singurul care a mișcat ceva să îl ajute, i-a găsit sponsor să îi plătească cheltuielile, unul din puținii care i-am făcut publicitate la chestiile pe care le făcea.
Când eu am avut nevoie de ceva de la el, ceva absolut insignifiant, mi-a trimis lista de prețuri, cu asigurarea că, fiind vorba de mine, ne descurcăm cu un banner.

Nu vreau să insist pe subiect. E irelevant, la urma urmei. Doar trebuie extrase două concluzii, foarte importante. Cel puțin din punctul meu de vedere importante.

Nu vă aruncați să fiți prieteni cu toată lumea, să ajutați pe toată lumea, să vă deschideți tuturor. Amicițiile de acest gen se rup la prima adiere de vânt. Ajutați un copil bolnav, dacă aveți influență în online. Ajutați un om bolnav. Ajutați o familie săracă. Ajutați un om cu dizabilități să fie mai om decât i-au sortit ursitoarele, care l-au aruncat în rromânia. Fiți siguri că ajutorul vostru va fi mai prețios.

Nu amestecați conturile din online cu viața privată. Cei 20 000 de așa ziși prieteni de pe facebook sunt fix irelevanți, nu fac decât să vă alimenteze egoul. Nu vă ajută cu nimic, nu vă câștigă bani, vă oferă doar iluzia ca odată, cineva vă va remarca abundența de followeri și vă va pune la picioare jobul mult visat, de 10 000E lunar. Nu se va întâmpla niciodată asta. În cel mai rău caz, vă angajează social media manager (sic!) și puteți ajunge ca smm-ul de la autovit, care, în comentariu oficial despre țepele cu mașini de pe autovit, confundă clienții târgului autovit cu Fanii (e drept, am râs corespunzător de copios.)

În schimb, veți rata evenimente reale, din viața prietenilor voștri reali și adevărați. Nu veți putea să le arătați o fotografie reală, dar intimă, doar pentru prieteni, pentru că, nu-i așa, nu puteți să vă stricați reputația din online. Nu veți putea sharui ceva cu prietenii din state, ca nu cumva să ajungă pe net, iar reputația să sufere, și, doamne ferește, dacă vreun angajator îmi cere parola de facebook?

Îl mai țineți minte pe Jerry Maguire?