Voi știați că Tazz este singura companie de livrări din românia care are curierii angajați legal, cu carte de muncă, salariu real, impozite, bonuri de masă și restul de beneficii? Vă jur că habar nu aveam până ieri, când s-a angajat cineva acolo și am aflat și eu.

Anyway, e singura companie care o face.
Am citit ieri că Glovo a cumpărat Foodpanda, motiv de suspin pentru mulți oameni, care și-au adus aminte că Foodpanda a închis Hipmenu. Motiv de zâmbet pentru mine, cel căruia i se acrise de spamul pe care l-au făcut la început.

Ce voiam să zic.
Asta nu este o veste bună. Aceste așa zise consolidări pe piață sunt doar eliminarea concurenței. A mai rămas Takeaway, la nivel national, care, la rândul său, cumpărase Oliviera ca să își facă intrarea pe piața românească. Lipsa concurenței înseamnă prețuri mai mari și servicii mai proaste, venituri mai mici pentru angajați and so on. Sau credeți că degeaba a cumpărat Facebook orice rețea socială?

Cealaltă fațetă este partea la care mă refeream la început.
Firmele de livrări sau carsharing nu au angajați. Au doar o aplicație. Știți ce fac ele? Profită de lipsa de oportunități pe piața de muncă a oamenilor și îi pun la muncă ieftin, fără ca respectivii să aibă, de fapt, beneficiile unui muncitor, fără contribuție la pensie, fără asigurări de sănătate, cu uzura mașinii plătită din banii proprii, cu combustibilul plătit de el. Totul în numele unui comision sănătos de 35% din valoarea comenzii.

Piața muncii trebuie să se reglementeze rapid în această direcție. Pentru că rămân de izbeliște oameni vulnerabili, care muncesc până când cad din picioare (îmi aduc aminte de un curier Bringo, a tras mașina în fața geamului meu, a pus mâinile pe volan, a răsuflat adânc și a rămas așa vreo 2 minute, uitându-se în gol, epuizat), iar după ce cad, pur și simplu sunt șterși din aplicație și sunt invitați să își vadă de treabă.

Asta nu este o piață a muncii zglobie și plină de viață, cum o alintă ownerii aplicațiilor. Este o translatare a principiilor de muncă americane, piață de sclavi, iar noi NU suntem așa și sper să nu ajungem vreodată.