Nu imi este frica de moarte, am privit-o de atatea ori in ochi ca pot sa zic ca ne stim. Am vazut articolele astea demult si de atunci m-am gandit sa scriu, dar nu eram hotarat, nu stiam ce sa fac, cum sa continui dupa…acum am decis si cred ca sunt suficient de matur si de intelept pentru ce am decis. Nu este in graba, este dupa o lunga gandire…poate ca nu va intelege nimeni, dar consider ca pe o parte este normal sa fie asa.
Nici nu stiu cum sa incep. Nu as vrea sa scriu prea mult, dar vom vedea ce iese la final. Acum, la aproape 30 de ani am realizat de ce in clasa a 4 a ma eu eram singurul care nu intelegea de ce nimeni nu se bucura de moartea unui…
Citește mai departe pe Patreon.
Dacă ești la primele comentarii aici, nu încerca să faci pe deșteptul