branza

Mă uit, de fiecare dată când trec pe la blocul care delimitează cartierul pantelimon și sfârșitul bucureștiului, la trotuare. Trec pe acolo pentru că acolo sunt sensiblu-ul preferat și filiala ING care mă deservește.

Știți cum sunt trotuarele alea?
Dacă nu sunteți din zonă, nu știți. Sunt pline de țigani producători de de toate. Produc banane, portocale, ridichi, verdeață, brânză, căpșuni, ORICE se vinde de către țiganii înșirați pe marginea străzii. Hai, mânca-ți-aș, ia brânză, de la Sibiu am adus-o.

Ați zice că nu are cum, cine e nebun să cumpere de la asemenea producători. Vă zic eu, toți. E pur și simplu coadă la ei, se cumpără în draci orice, cu o totală nepăsare pentru locație sau normele de igienă necesare.

Și atunci, de ce să mă mai mir că jumătate din Făgăraș a ajuns la spital cu toxiinfecție alimentară, de la unul care vindea urdă din poartă în poartă? E bună urda? E bună. E sănătoasă? Este. Hai să cumpărăm, vânzătorul pare un tip curat.

Și știți ce e trist? Că printre voi sunt o grămadă din ăia care cumpără lapte de la o băbuță simpatică din piață, pus în sticle de cola. Sigur e bun, copilului îi place la nebunie, se simte că e natural. Sunt o grămadă care cumpără brânză direct de la diverși ciobani sau, și mai frumos, de pe marginea drumului, eventual pe valea oltului, fac ăia o brânză în coajă de brad, nebunia lumii. Ca ăia care îmi explicau că mezelurile vândute în aer liber, prin praf și gaze de eșapament, la Bâlea lac, sunt de fapt foarte bune.

Și e extrem de trist că nu vă dați seama de ce e greșit complet ceea ce faceți.