În weekend am făcut un maraton Rookie, un serial cu Nathan Fillion, iar eu sunt fanul numărul 1 Nathan Fillion în România, fără urmă de dubii, ieri seară am terminat cele 4 sezoane din Rookie, așa că am reînceput Castle, ca să nu rămân, brusc, fără scop în viață. Am și noroc că sunt încă în producție SWNW și Halo, Moon Knight cred că a avut doar 6 episoade în primul sezon, nu a mai apărut nimic joi.

Serialul e haios și ușurel, are și chestii woke, am impresia că, deja, sunt obligatorii, dacă vrei să faci un film în US. Din păcate, ultimul sezon nu se ridică la nivelul primelor, vedem dacă se continuă sau nu.

M-a izbit o idee care se repetă de-a lungul serialului.
Nimeni nu crede că va muri, nici în cele mai grave situații. Suntem setați, genetic, să sperăm continuu că suntem nemuritori și că, nouă, nu ni se poate întâmpla. Nici chiar în fața unui pistol nu credem, cu adevărat, că vom muri, ci că, cumva, vom scăpa.

Am întânit asta la toți oamenii din viața mea care, acum, nu mai sunt. Indiferent de boala suferită sau de accidentul suferit, toți sperau, credeau că nu se va întâmpla. Cea mai cruntă amintire a fost cu unul din copiii bolnavi de cancer pentru care am strâns bani, aici, noi și pe care l-am vizitat la spitalul unde era în îngrijiri paleative. Mi-a strâns mâna, foarte serios și mi-a promis că, la vară, mergem amândoi să ne dăm cu rolele în parc. Inimioara i-a cedat undeva, pe seară.

Nu am vreo concluzie de tras aici. Am vrut să îmi iau de pe suflet asta.

32 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Holly shit….

    2

  2. #2

    E singurul lucru cu care nu ma pot impaca, ideea de nonexistenta. Am inceput sa ii inteleg pe oamenii care isi trag speranta intr-o viata viitoare, Rai, ce-o fi, e greu spre imposibil sa se impace cu ideea de nimic, de vid, de lipsa totala a constiintei, desi, in mod ironic, probabil asta e moartea, nimic, exact ca inainte de a ne naste.

    22

    • #3

      poate functionam cu un tip de energie diferita care, dupa trecerea in nefiinta a corpului pe care il alimenteaza, se muta in alt corp

    • #4

      @C fix asa si e chiar greu sa crezi inzei si alte alea cand vezi ca nici macar moartea nu e ceva demn(plici si atat),vezi copiii mentionati de Cetin,tinerii arsi si morti in dureri si chiar batrani pe care “dumnezeu”nu i lasa sa plece fara sa stea in chinuri cum sta mamaiemea de 2 zile…
      @Cetin si eu traiesc cu aceiasi idee,energia trebuie sa recircule dar nu pot numi asta reincarnare sau viata de apoi ci pur si simplu circuitul energiei in natura cum e si cu apa:)
      Altfel daca ar fi pe bune dupa relicii zau de nu m aș baga la ceva cu allah,un atentat mic si pe urma sa am parte de niste virgine dalea misteaux…daaar nu merge asa.

      0

  3. #5

    Paradoxal suntem si singura specie care constientizeaza ca va muri candva.

    16

  4. #6

    Si eu sunt cam la fel. Sper totusi sa reusesc sa ma impac in curand ca am facut/vazut tot ce mi-am dorit in viata asta si atunci o sa pot sa inchid ochii linistit. Singurul lucru care mi-a mai ramas pe lista scurta s-ar putea indeplini in cateva zile asta daca pierde dinamo barajul si se duce in B.

    12

    • #7

      From your lips to God’s ears, brother!

      2

    • #8

      Amin + sa moara becali si talpan.

      0

  5. #9

    Eu sunt un paradox poate…
    Stiu ca o sa mor, am acceptat asta. Am acceptat si ca cei din jurul meu dragi mie vor muri si ei. Unii inaintea mea. Am acceptat si asta.
    Dar undeva acolo, am pastrat un 1% speranta ca poate nu e asa. Nu se stie niciodata.

    11

  6. #10

    E o chestie de egoism, atat din partea celui care moare cat si din partea celor dragi care trebuie sa “deal with it”.

    Te atasezi de anumite persoane, trec anii, te obisnuiesti sa ii vezi, sa ii auzi, iar disparitia lor iti induce blocajul temporar, iar reactia este cum o stim (plansete, grieving, negation, etc.).

    De fiecare data cand ma gandesc ca as putea muri, realizez ca nu as avea o problema extraordinara, in fond mor si gata, nu imi mai poate parea rau, mort fiind :))

    Depinde si de modalitatea in care pleci dintre cei vii – in weekend ma intorceam din Turcia si am evitat milimetric un sofer care facuse AVC in timp ce vira dinspre o secundara fix in mine care mergeam cu 120.

    Daca as fi murit asa, plm. Nasol pentru cei dragi.

    Daca as afla ca am cancer si sigur mor in urmatorul an sau doi, e mult mai aiurea, ca ii vezi pe restul, si ti se face mila de suferinta lor.

    Personal, am trait o viata buna, sunt ok cu ce am experimentat, nu am chestii majore de rezolvat, etc.

    Altii sunt fierti pe trait, plang, se zbat, doar sa nu moara.

    Bai, daca e sa mori, mori oricum. Nu am auzit de cineva care sa scape de moarte pentru ca a facut ca toti dracii inainte sa se intample.

    19

  7. #11

    Pacat ca nu vom apuca transferul entitatii intr un mediu digital sau poate e mai bine, cam cat de claustrofobic va fi sa stai pentru eternitate intre niste biti uitat prin ceva data center dupa toti cei dragi vor uita de tine . Bine, poate vor evolua si realitatile virtuale sa traim fericiti pana la adanci batraneti alaturi de copii,nepoti samd

    2

    • #12

      in cloud. e un serial pe tema asta, foarte funny, dar am uitat cum se cheama. esti in cloud si platesti 4 dolari pe o cafea. nu ai bani, nu bei

    • #13

      Upload, e pe prime.

      In alta ordine de idei, cum sa incepi un articol intr-un fel si sa-l inchei asa, da-o-ncolo de treaba 🙁

      4

    • #14

      @Arhi: Upload

      0

    • #15

      Melodia cu care a incheiat articolul e spot on!
      Respect!

      0

  8. #16

    Cand ai un accident in vis ( cazi de pe o stâncă) te trezești instant.creierul nu stie sa proceseze după moarte, nu stie ce vine după si te trezeste.

    18

    • #17

      Interesant. Eu nu mă trezesc de tot, în schimb se derulează acțiunea înapoi până când fac altă alegere care să nu rezulte în moarte.

      Exemplu: am visat că mă aruncam de pe o stâncă și fix înainte de momentul impactului mă trezeam înapoi sus, și tot așa de câteva ori până când în loc să mă arunc am luat-o la pas pe ceva potecă.

      0

  9. #18

    Sentimente similare mi-a trezit și mie melodia asta…

    0

  10. #19

    “Destinul omului este unul tragic” spunea celebrul nihilist Cioran! Cât de adevărat!….

    0

  11. #20

    Crede-ma, alternativa e si mai crunta. Sa te ia de mana si sa te implore sa faci rost de o injectie, ceva care sa curme suferinta mai repede.

    4

  12. #21

    îmbine, hai, îți las ție locu-ntîi la fani NF, ești și mai tînăr, te duci și la sală, fie.

    1

  13. #22

    Ma voi uita, chiar ma pasioneaza ce incercam sa facem , ca specie , sa supravietuim cu orice pret, Dmitry Itskov incepuse prin 2014-2015 ceva proiect dar bineinteles ca tehnologia de atunci nu i-a aduc nicaieri

    In state se criogeneaza in draci de prin 1900 , deja au ajuns preturile si la 50-60 dolari pe luna iar cei mai saraci au ales sa-si inghete doar creierul in speranta unei reveniri in forta in urmatorii 100-200 de ani

    Probabil vom atinge intr-un punct al evolutiei nemurirea dar nu intr-o forma pe care ne-o putem inchipui in momentul actual

    1

  14. Dupa moarte nu mai e nimic. Puteti crede ca exista reincarnare. Daca exista nu veti stii ca sunteti reincarnati, cum nici acum nu stiti ca sunteti reincarnati. Practic reincarnarea pe care unii o spera e desarta si daca ar exista, pentru ca nu iti va da niciun moment constienta unei foste existente, daramite repere din fosta viata. Am un transplant de inima. Pana la el am fost de cateva ori intre lumi. Nu e greu sa mori, e doar trist cand constientizezi ca vor suferi altii ca nu mai esti. Bucurati-va de viata si fiti buni!

    13

  15. #24

    reversul medaliei e sa auzi de atitea ori “voiam sa mor” incit sa poti scrie o carte de instructiuni precise si detaliate despre “cum sa nu dai gres”
    Primul capitol s-ar putea rezuma la “daca iei pastile pentru ca voiai sa mori, nu chema salvarea dupa 2 minute. Si nu suna din nou, daca ti se pare ca intirzie cam mult!”
    #cinic moode

    3

  16. Mneah, am mai murit o dată.
    Not a big deal.

  17. #30

    First time?
    youtu.be/hbEbD1Z_tNQ

    0

  18. #31

    Salutare, iarasi am ajuns tarziu, mereu prind posturile cele mai bune a doua zi, cand comentariile s-au mai domolit.
    Cu voia seniorului, va recomand podcastul lui Lex Fridman cu Sheldon Solomon: “Death and Meaning” (m.youtube.com/watch?v=qfKyNxfyWbo), e o discutie foarte interesanta.
    Eu m-am cam luptat cu ideea asta in ultimii ani, si am facut progrese in a-mi accepta mortalitatea. Ceea ce mi se pare tare este ca asta m-a facut mai ‘viu’ decat am fost vreodata, nicidecum mai trist sau resemnat.
    Este o oarecare usurare in a-ati accepta inevitabilul sfarsit.
    Lumea cere mai multi ani de viata, in loc sa ceara mai multa viata in ani.

    0

  19. #32

    Nathan Fillion fără Firefly și Serenity e ca Bruce Willis fără Maddie & David (Moonlighting)..

    0