Bărbaţii, printre care şi subsemnatul, au darul de a considera că marea majoritate a lucrurilor vin de la sine.

Pentru un bărbat e absolut normal ca rezerva de chiloţi, şosete, tricouri şi în general cam tot ce ţine de îmbrăcăminte, să se reînnoiască prin minune în şifonier. Iar şosetele se împerechează singure, cămăşile vin din fabricaţie călcate la dungă etc. Bănuiesc că toţi ştiţi mutrişoara aia mirată din faţa şifonierului, când întreabă candid „Cum iubito, nu mai sunt şosete? S-a întâmplat ceva?”

Masa de seară este denumirea procedeului prin care atunci când ajunge acasă, bărbatului îi sunt aşezate în faţă felurile de mâncare pe care şi le-a dorit în timpul zilei. Asta dacă a reuşit să îşi aducă aminte să sune acasă. Dacă nu, va fi extrem de mirat să soţia sa nu a ghicit că el doreşte ceafă cu cartofi prăşiţi.

Dacă e bolnav, bărbatul consideră absolut normal că totul trebuie să se învârtă în jurul său. Pentru că are o răceală şi are febră şi dureri de cap. Păi se compară toate aceste dureri cu o gravidie sau cum? Ştie toată lumea că o durere de rinchi e mai puternică decât durerea unei naşteri, nu?

Bărbatul cere mâna unei femei atunci când se satură de mâna lui. Drept pentru care sexul se subînţelege, indiferent de perioadă. Dacă el doreşte, înseamnă că atunci e bine. Nu contează că poate partenera nu are chef, o doare capul sau e la ciclu. Pentru asta s-au inventat celelalte orificii feminine.

Iar preludiul este pentru fraieri. (am stat câteva secunde să îmi amintesc cum îi zice la preludiu…)