În Moldova a început un mare val de extremism legat de unirea cu România. Basarabia e România, hai cu frații noștri români și jos Rusia și limba rusă.
O fi bine, o fi rău, nu e locul meu momentan să mă pronunț.
Cert e că o dăm în extreme.

E foarte frumos să ne iubim strămoșii, originea și așa mai departe, dar nu călcăm pe capete și nici nu cerem sânge motivând prin diferența de opinii.

Nu spun că e normal ce a spus Irina Tarasiuc și aici o să citez:
„Cetățenia română este doar o VIZĂ pentru mine”.
Dar hai să fim sinceri până la capăt, să lăsăm puțin ipocrizia și să recunoaștem că exact asta e atitudinea nu numai a multor moldoveni ci și a multor români care își iau dublă cetățenie prin Franța, Spania și prin naiba mai știe unde.

Da, da, exact, asta e atitudinea.
Hai să nu mai aruncăm cu pietre, fiecare încearcă să găsească o cale cât mai ușoară spre o viață mai bună, spre libertatea de a călători sau a de lucra într-un loc mai bun.
Nu sunt moldovenii unici, toate țările au reprezentanți care nu apreciază și nu respectă oportunitățile primite.
Nu exista pădure fără de uscăciuni și asta nu este o noutate.

Eu cred că cea mai mare greșeală făcută de Irina, este faptul că nu și-a asumat rolul de persoană pseudo-publică.
Se știa urmărită de anumiți oameni și totuși a vorbit fără a se gândi la impactul cuvintelor sale.

Irina Tarasiuc acum își suportă consecințele, ea este și va rămâne omul din care s-a făcut primul EXEMPLU a ceea ce se poate întampla când faci declarații de genul.
Poate era și cazul să se întâmple, dar nu așa, nu aruncând cu pietre.

Tot ce mi-aș dori, ca om și concetățean, este să se termine cu toată ura asta asupra ei și a familiei sale.
Da, a greșit. Da, a luat-o gura pe dinainte.
Dar de aici și până la a-i spune ” Mai bine făcea maică-ta avort cu tine”, e cale lungă.
De aici și până la a-i urmări fiecare pas și a face din ea rușinea națională și trădător de patrie tot e drum lung.

Femeia se pare că s-a ascuns într-un buncăr, deși eu aveam clară speranță că va scoate capul afară și își va cere frumos scuze.
Oamenii trebuie sa înteleagă că a greși e omenește și că ea a fost, este și va fi pedepsită destul. Pietrele nu-și au locul.

Și ca o paranteză, eu ma bucur ca s-au activat foarte repede jurnaliștii și politicienii din Moldova, hai ca nu a fost greu, așa ceva mai rar, mi-a placut.
Doar că din păcate a ieșit un mare terci.
În loc să transpună pe prima pagină ideea conform căreia Moldova condamnă
( fără pietre!!) comportamente de genul, au reușit să dea înafara țării, din nou, concluzii conform cărora moldovenii sunt niște profitori nesimțiți.
Și eu va rog să mă credeți, chiar nu suntem cu toții așa.