Până acum un an, ideologia mea politică era destul de neclară. Ştiam că, în principiu sunt socialist, dar nu prea simpatizam cu PSD-ul, reprezentatul de frunte al socialismului rromânesc. Pentru că îi avea în componenţă pe simpaticii numiţi Geoană şi Năstase, Hrebenciuc şi Corlăţean şi mulţi alţii, care îmi dezgustau orele de la TV sau net.

L-am detestat pe Tăriceanu şi guvernarea lor. Am avut întotdeauna impresia că au fost o gaşcă de hiene, pornite pe căpătuială. Probabil această impresie mi-a fost dată şi de oameni ca Vidieanu, care a pardosit cu borduri şi budele publice, spre propăşirea eternă a marmosimului sau de taxa auto, pusă să crească afacerile APIA cea cu succes prezidată de Tăriceanu.

Dar a venit guvernarea Boc. Cu miniştri ca acelaşi Videanu. Sau ca pzidulicea numită Udrea. Sau ca importatorul de Ferarri care ne pune să plătim serviciile spitaliceşti, deşi avem asigurare. Sau cu ministrul de finanţe care a decis că e necesar să plătim impozit forfetar, spre închidere şi mântuirea multor firme mici. Sau cu prim miniştri ca Boc. Şi astfel am realizat ceva.

Că sunt liberal. Că Tăriceanu a fost un model de competenţă faţă de rataţii ce ne conduc ţara în acest moment. Că au fost 4 ani în care ţara chiar a dus-o mai bine. Şi mi-am amintit că bunicul meu a fost liberal, înţelegând de-abia acum de ce.

Aşa că le mulţumesc tovarăşilor menţionaţi în titlu. M-au ajutat să realizez ce culoare politică am cu adevărat.
E mare lucru, să ştiţi.