Sunt un tip care mănâncă, majoritar, carne. Nu mă autodenumesc carnivor pentru simplul fapt că nu agreez uciderea animalelor pentru hrană, ci doar o accept pentru că înțeleg că, biologic vorbind, sunt omnivor și de aia am canini de la natură, ca să sparg oase și să mestec carne, altfel eram cal. Dar, în clipa când carnea va fi produsă pe cale artificială, dacă voi mai face parte din acest colectiv uman și nu voi bea ambrozie și nectar alături de mai vrednicii mei strămoși, nu voi mai mânca niciodată carne de la un animal ucis pentru consum.

Anyway, cum ziceam, accept creșterea și uciderea animalelor pentru hrană, pentru că suntem și noi, la rândul nostru, animale și așa progresează natura.
Dar să mor dacă înțeleg, într-o țară unde NU se consumă carne de oaie, uciderea asta tâmpită a mieilor, în preajma paștelui, pentru a îndeplini porunca sfântă de a mânca carne de miel. Vă dați seama că, atunci, când s-au dat genul ăsta de directive, unul din băieții deștepți din religie avea un stoc mare de miei și ce să și faci, când ai putere religioasă? Îi anunți pe enoriași că dumnezeu, grăind prin mine, a decis că nu mâncăm porc, că are copita despicată, mâncăm oaie de la sfinția sa, ca are câteva mii de miei și nu are cu ce să îi hrănească, că au fost lăcustele recent.

E absurd să omori puii unui animal, pe motive religioase.

Dar hai, nu mâncați, că avem și ciorbă, avem și drob. CUm adică nu mâncați miel? Și eu pentru cine am gătit? A, da, în restul anului nu mâncăm miel, dar acum, e porunca sfântă, să vopsim ouă roșii ca să sărbătorim uciderea fiului domnului și sângele care a înroșit ouăle sale sfinte, alături de o spată de miel la cuptor, cu foi de dafin multe, ca să îi ascundă mirosul ăla împuțit de oaie, știți, noi nu mâncăm, de fapt, carne de oaie, miroase.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.